Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică a publicat marți rezultatele testelor PISA 2025. Pentru România, raportul nu este o evaluare. Este un act de deces amânat de treizeci de ani, semnat în sfârșit de altcineva, pentru că statul român n-a avut niciodată curajul să-l semneze singur.
Cifra care rezumă totul: 52% dintre elevii români de 15 ani nu ating nici măcar nivelul minim de competență la matematică. La citire, 48%. La științe, 46%. Media țărilor OCDE este de 35%, 31% și, respectiv, 26%. Nivelul 2, pragul acela pe care jumătate dintre copiii noștri nu îl trec, nu înseamnă excelență. Înseamnă a putea compara două trasee ca să vezi care e mai scurt. A identifica ideea principală dintr-un text. Atât. Datele complete, inclusiv prăpastia de până la 109 puncte dintre elevii de la sat și cei de la oraș, arată aceeași direcție.
Nu stagnăm. Coborâm
Apărătorii oficiali ai sistemului vor spune, ca la fiecare ediție, că „ne menținem". Nu ne menținem. Față de 2015, proporția elevilor sub pragul minim a crescut cu 12 puncte procentuale la matematică, cu nouă puncte la citire și cu șapte la științe. Rezultatele din 2025 la citire sunt mai slabe decât cele din 2022, care erau deja mai slabe decât cele din 2015. Zece ani de reforme anunțate, de legi ale educației votate în aplauze și de miniștri care au tăiat panglici au produs, măsurabil, elevi care știu mai puțin decât frații lor mai mari.
La celălalt capăt al clasamentului, dezastrul e și mai clar. Doar 1% dintre elevii români ating nivelul de performanță ridicată la citire (media OCDE: 6%), 2% la științe (7%) și 4% la matematică (8%). Da, avem olimpici care ne aduc locul 1 în Europa la Olimpiada de Matematică - dar acei copii sunt produsul a câtorva profesori eroici și al meditațiilor plătite de părinți, nu al sistemului. Un sistem care nu ridică baza și nu produce nici vârf nu este un sistem în criză. Este un sistem care nu funcționează.
Nu e sărăcia. Este școala
Aici se prăbușește scuza preferată a fiecărui ministru din ultimele trei decenii: „elevii sunt săraci, satele sunt izolate, ce putem face?". Sărăcia este reală - un milion de copii din România sunt în risc de sărăcie - dar raportul OCDE demontează alibiul cu date.
În România, statutul socio-economic explică 22% din variația rezultatelor la științe - dublu față de media OCDE, de 12%. Diferența dintre elevii cei mai avantajați și cei mai dezavantajați este de 122 de puncte, față de 85 de puncte în medie în OCDE. Și, între 2015 și 2025, în timp ce media OCDE a redus această prăpastie, România a lărgit-o: performanța a scăzut în rândul copiilor săraci și a rămas stabilă la cei bogați. Cu alte cuvinte, sistemul a lăsat în urmă exact categoria pe care avea obligația legală și morală să o ridice.
Detaliul cel mai umilitor vine însă în altă parte. Elevii români din sfertul cel mai favorizat social - copiii claselor de mijloc urbane, cu părinți educați și acces la meditații - au obținut în medie 486 de puncte la științe. În Singapore, Taipei sau Macao, copiii cu exact același profil social obțin semnificativ mai mult. Nu e o problemă de bani în familie. Este o problemă de ce se întâmplă între ora 8 și ora 14, în clasă. Doar 7% dintre elevii dezavantajați reușesc totuși să ajungă în sfertul de sus al performanței, față de 12% în OCDE. Ascensorul social nu s-a stricat. A fost demontat și vândut la fier vechi.
Copiii nu sunt vinovați
Înainte ca cineva să dea vina pe „generația TikTok", raportul spune și asta, negru pe alb. 77% dintre elevii români se declară curioși în legătură cu multe lucruri diferite - peste media OCDE, de 73%. 63% spun că depun efort suplimentar când sarcina devine grea, față de 60% media OCDE. Doar 22% cred că școala a fost o pierdere de vreme, sub media OCDE de 24%, iar procentul a scăzut cu aproape opt puncte față de 2022. Absenteismul a scăzut și el: 33% au lipsit cel puțin o zi în cele două săptămâni dinaintea testului, față de 46% în 2022.
Copiii vin la școală. Sunt curioși. Se străduiesc. Și ies de acolo fără să știe să citească un contract sau să calculeze o dobândă - ceea ce confirmă, an de an, și rezultatele de acasă: de la Evaluarea Națională, unde doar 64,9% dintre elevi au trecut de nota 5, până la competențele digitale, unde România stă în coada Uniunii Europene.
Nici profesorii nu mai țin loc de scuză
Un alt alibi cade. Doar 13% dintre elevii români învață în școli în care directorul reclamă lipsa de personal didactic - față de 39% media OCDE. Deficitul de material didactic a scăzut de la 38% în 2022 la 24%, iar cel de infrastructură fizică e la 24%. Oamenii sunt acolo. Clădirile, cât de cât, sunt acolo. Ce lipsește este ceea ce nicio achiziție publică nu poate cumpăra: o programă coerentă, o formare continuă reală, o conducere care să nu se schimbe la fiecare remaniere.
Un semnal îngrijorător totuși: sprijinul perceput din partea profesorilor a scăzut față de 2015-68% dintre elevi spun că profesorul le acordă ajutor suplimentar când au nevoie, față de 71% acum zece ani. Un sistem de învățământ care umilește salarial și birocratic profesorii nu poate cere de la ei entuziasm nelimitat.
Vinovații au nume, funcții și pensii speciale
Peste douăzeci de miniștri ai Educației în peste trei decenii. Promisiunea celor 6% din PIB pentru educație, scrisă în lege și încălcată aproape în fiecare an de fiecare guvern, indiferent de culoare. Legi ale educației rescrise din temelii la fiecare ciclu politic, ca fiecare partid să-și lase amprenta pe un teren pe care nu-l înțelege. Manuale întârziate. Examene schimbate din mers. Rezultate PISA comentate două zile la televizor, apoi uitate până la următoarea ediție.
Rezultatele PISA 2025 nu descriu o fatalitate națională. Descriu efectul cumulat al unor decizii politice - și, mai ales, al unor nedecizii. Un stat care lasă jumătate dintre copiii săi de 15 ani sub pragul funcțional nu are o problemă de învățământ. Are o problemă de legitimitate.
Cei 7.725 de elevi testați în 322 de școli reprezintă aproximativ 172.000 de tineri de 15 ani. Peste trei ani vor vota. Ar fi bine ca cei care le-au făcut asta să-și amintească acest amănunt.
