Perioada de finanțare prin Programul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) s-a încheiat, iar România rămâne cu două proiecte majore de autostradă neterminate: A7 Bacău–Pașcani și A1 Margina–Holdea. Lucrările nu se opresc, dar partea rămasă de executat va fi plătită din bugetul de stat sau, acolo unde va fi posibil, mutată pe programele europene clasice.
România poate încasa bani pentru ce a construit până la închiderea PNRR
Închiderea mecanismului nu înseamnă abandonarea proiectelor rămase în urmă, ci schimbarea modului în care vor fi finanțate. Pentru investițiile care nu au putut fi terminate până la termenul PNRR, România poate primi bani pentru lucrările efectiv realizate, însă costurile de continuare a șantierelor trebuie acoperite din alte surse.
Secretarul de stat în Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, Horațiu Cosma, a explicat, într-un interviu acordat agenției News.ro, că autoritățile au negociat cu Comisia Europeană modificarea jaloanelor, după ce a devenit clar că șantierele nu pot fi finalizate integral la termen. Potrivit lui, la 31 august lucrările ajunseseră la aproximativ 80%, iar șantierele nu se opresc.
A7 Bacău–Pașcani, întârzieri de aproape un an
Cele trei loturi ale Autostrăzii Moldovei dintre Bacău și Pașcani trebuiau finalizate încă din noiembrie 2025. La începutul lunii august 2026, stadiul lucrărilor era de aproximativ 70% pe Bacău–Răcăciuni, 62% pe Trifești–Săbăoani și 57% pe Săbăoani–Pașcani.
Ministerul Transporturilor vizează acum deschiderea circulației până la Săbăoani în decembrie 2026, urmând ca ultimul sector, Săbăoani–Pașcani, să fie încheiat la începutul anului viitor. Ionuț Ciurea, directorul executiv al Asociației Pro Infrastructura, este mai rezervat și estimează că, într-un scenariu favorabil, autostrada ar putea ajunge anul acesta cel mult în zona Romanului.
România pierde avantajul împrumuturilor ieftine
Ieșirea proiectelor din PNRR are și o consecință financiară directă: împrumuturile contractate prin mecanismul european aveau costuri considerabil mai mici decât cele pe care România le suportă atunci când se finanțează de pe piețele interne sau externe. Potrivit lui Ionuț Ciurea, dobânzile prin PNRR erau de aproximativ 2%, cu condiții de rambursare mai avantajoase.
