Mottoul acestei alocuțiuni ar putea fi numitorul comun a două afirmații făcute de curând de un oficial al Președinției și un altul al Ministerului de finanțe. „Orice vi se spune, realitatea este că, în următorii cinci ani, fondurile publice destinate dezvoltării economice vor fi în scădere." De aici cred că trebuie să plecăm în identificarea de soluții alternative.
Se discută în ultima vreme foarte mult despre schimbarea paradigmei, trecerea de la o economie care a crescut prin consum, la o economie care să crească prin investiții. Cred că, de fapt, e nevoie chiar de mai mult decât atât, de o a doua schimbare de paradigmă. Și anume, o schimbare de paradigmă în ce privește modul în care finanțăm investițiile. Pentru că, nu-i așa, noi, de decenii, aș spune, suntem obișnuiți să finanțăm investițiile fie de la bugetul statului, fie cu fonduri europene și eventual bani provenind de la multilaterale precum BERD, IFC, FEI și altele. Or, așa cum bine știm, bugetul statului trece printr-un proces de ajustare, iar fondurile europene vor fi în scădere față de ce am văzut până acum.
Care este soluția?
Am fost acum o lună la Berlin, la cea mai mare conferință a fondurilor de infrastructură din lume, Infrastructure Investor Global Summit. Au fost peste 3.500 de participanți, investitori și manageri de fonduri de infrastructură, deci fonduri care, în esență, atrag capital privat pentru a face investiții în proiecte legate infrastructură. Boston Consulting Group estima în 2025 că, la nivel mondial, sunt 1.600 de miliarde de dolari investiți în infrastructură de către capitalul privat. Deci asta este amploarea acestui fenomen.
Și vestea interesantă este că proiectele de infrastructură pe care le finanțează aceste fonduri abordează sectoare extrem de diverse: infrastructură socială precum spitale, școli, universități, cămine de studenți, cămine de bătrâni, infrastructura energetică despre care vorbește în prezent toată lumea, infrastructura de mobilitate, infrastructură de reciclare a apei, infrastructură digitală și, în creștere, infrastructură cu scop dual, civil și militar, de tipul pistelor de aterizare sau al clădirilor care pot să adăpostească și civili, dar și militari. M-am întors de acolo cu niște vești foarte interesante, revelatoare, aș spune.
În primul rând, o surpriză a fost cât de importantă este considerată a fi aderarea României la OECD. Au fost cel puțin patru manageri de fonduri care au spus că de-abia așteaptă ca România să adere la OECD, pentru că interesul investitorilor în fondurile de infrastructură va fi mult mai mare. Și au fost răspunsuri „unprompted", ca să zic așa. Adică nu eu am fost cel care am întrebat, ci ei, din proprie inițiativă, au menționat acest lucru.
Al doilea element foarte important cred că este creșterea interesului investitorilor în fonduri de infrastructură pentru Europa Centrală și de Est. Tradiția de până acum era ca investitorii instituționali occidentali să fie interesați în fonduri de infrastructură care investesc în Occident. Nu mai este cazul. Datorită oportunităților în creștere în Europa Centrală și de Est, din ce în ce mai mulți investitori occidentali sunt interesați să finanțeze infrastructura din această regiune.
Managerii de fonduri întâlniți au fost filtrați în funcție de experiența pe care o aveau în Europa Centrală și de Est. Toți, în evocarea experienței, începeau cu Polonia care, în mod clar, are ani buni de avans, de expertiză în zona asta de utilizare a fondurilor de infrastructură private. Și cred că avem mult de învățat de la Polonia.
Din punctul ăsta de vedere, salut rolul în creștere al Băncii de Investiții și Dezvoltare din România (BID) și știu că este în contact cu instituția omoloagă din Polonia, BGK, de unde sunt convins că are foarte multe de învățat. Pentru că, peste tot în Europa Centrală și de Est, instituții precum BID-ul, precum multilateralele, sunt investitori-ancoră. Adică sunt investitori care sunt primii ce investesc în astfel de fonduri și apoi sunt urmați de fonduri de pensii și alți investitori instituționali. De aceea, este foarte important ca această maturizare a BID-ului din România să se accelereze, mai ales că știm că deocamdată avem o guvernanță temporară.
Vreau să semnalez că discuțiile pe care le-am avut eu și colegii din zona de pensii la Berlin au produs o oarecare efervescență. Adică sunt manageri de fonduri de infrastructură care au început deja să vină în România pentru a se întâlni cu instituții relevante precum BID sau ASF sau administratori de fonduri de pensii. Există deja acest bulgăre de zăpadă care a început să se rostogolească și pe care noi trebuie să-l menținem.
