Evolutiile din ultima vreme incluzand scaderi substantiale ale valorii activelor fondurilor de pensii i-au luat pe multi prin surprindere. De aici până la a considera ca investitiile fondurilor de pensii sunt prea riscante sau până la a pune sub semnul intrebarii profesionalismul administratorilor nu a mai fost decât un pas. Din acest motiv este util sa clarificam cateva lucruri.
Foarte multa lume vorbeste de risc in general, ignorand faptul ca exista, de fapt, diferite tipuri de risc investitional, care au origini diferite și, ca urmare, se administreaza diferit. In scop de ilustrare, haideti sa luam exemplul titlurilor de stat, principala sursa a pierderilor fondurilor de pensii in 2022. Multi ar putea sa intrebe: cum e posibil așa ceva? Nu titlurile de stat sunt cele mai sigure investitii? Cum pot produce pierderi atat de semnificative și sa fie atat de riscante?
Speta titlurilor de stat ne ajuta sa intelegem cel mai bine diferenta intre doua tipuri de risc: riscul de credit și riscul de piata. într-adevăr, din perspectiva riscului de credit, adica a probabilitatii ca emitentul sa nu isi respecte obligatiile pe care le are fata de finantatori, titlurile de stat au riscul cel mai scazut. Exista o probabilitate minima ca statul roman sa nu plateasca dobanzi sau principalul la maturitatea titlurilor.
Lucrurile stau insa cu totul altfel atunci cand vorbim de riscul de piata, adica de acele evolutii adverse ale pietelor financiare care ar putea penaliza investitorii prin volatilitatea preturilor. Practic fondurile de pensii au fost subiectul riscului de piata pe care până și titlurile de stat il au. Și aici merita deschisa o paranteza.
Graficul de alaturi arata evolutia pretului unei obligatiuni cu o maturitate de 4 ani. Chiar daca a fost emisa la un pret de 100 de lei, pe parcursul vietii ei pretul a fluctuat pentru a converge in final la valoarea de 100 cand a fost rambursata. Acesta este un argument in favoarea tolerarii unei volatilitati temporare și impotriva unei reactii emotionale de a retrage banii, ceea ce ar monetiza o pierdere momentan contabila. până la urma, odata conditiile de retragere dintr-un fond de pensii indeplinite, nimeni nu te obliga sa o și faci. Și cu asta inchidem paranteza.
Daca ne uitam spre alte clase de active, precum actiunile, acestea au pe langa un risc de piata și un risc de credit mai mare decât titlurile de stat. Acesta este motivul pentru care riscul agregat al actiunilor este mai mare decât al titlurilor de stat.
Micsorarea riscului de credit intr-un portofoliu este relativ clara pentru toata lumea: se creste ponderea activelor “sigure", precum titlurile de stat, in dauna activelor cu risc de credit ridicat precum actiunile. Din acest punct de vedere, cu o pondere a titlurilor de stat in intervalul 55-65%, fondurile de pensii au profil de risc (de credit!) mai degraba mediu spre scazut.
Pe de alta parte, administrarea riscul de piata necesita o abordare total diferita, iar strategia cheie in acest caz este diversificarea. Contracararea impactului fluctuatiilor preturile diferitelor clase de active ale unui fond necesita identificarea și investirea fie in active care nu sunt corelate (adica ale caror preturi nu se misca împreună, ci independent unul de altul), fie active cu corelatie negativa (adica ale caror preturi se misca in directii opuse), fie investitia in active cu risc scazut de piata, deci ale caror preturi fluctueaza foarte putin sau rar.
până la criza din 2008, o astfel de abordare era relativ simpla stiindu-se ca obligatiunile și actiunile au avut istoric o corelatie negativa. Deci un portofoliu mixt actiuni-obligatiuni avea sanse sa aiba un risc de piata diminuat, scaderile și cresterile celor doua clase de active avand tendinta de a se compensa reciproc. Insa, odata cu programele masive de relaxare cantitativa ale marilor banci centrale, pietele financiare au fost bulversate, toate activele ajungand sa fie corelate pozitiv, adica sa se miste in tandem in aceeasi directie.
Insa, chiar daca tinand cont de cele de mai sus beneficiile diversificarii au devenit mai limitate, ea reprezina in continuare cea mai buna strategie de limitare a riscului de piata. Daca este vorba de portofoliul de actiuni, putem vorbi de o diversificare intre companii cu profiluri de activitate și structuri financiare diferite (growth vs. value) sau o diversificare geografica care profita de decalajul ciclurilor economice dintre diferite continente.
Un element de diversificare poate fi adus și de clase diferite de active precum aurul, care istoric a performat bine intr-un context inflationist sau in momentul unor crize geopolitice majore. Acest beneficiu a fost confirmat cu prilejul izbucnirii razboiului dintre Rusia și Ucraina cand cursul aurului a atins un varf.
In sfarsit, o alta clasa de active care poate avea efecte benefice asupra volatilitatii portofoliului sunt investitiile in fonduri de tip private equity. Avand in vedere ca evaluarile activelor acestor fonduri este deobicei conservatoare și ca se face cu o periodicitate de cateva luni, ele nu sunt subiectul volatitilitatii de origine emotionala care poate domina la un moment dat bursele și, ca urmare, sunt un element stabilizator in portofoliile fondurilor de pensii. Desigur au un risc de credit mai ridicat, dar care și creeaza premisele unor randamente investitionale mai bune.
Doua concluzii cred ca sunt importante. In primul rand, daca ne dorim sa batem inflatia, trebuie sa acceptam un dozaj rezonabil intre active sigure și cele riscante. Nu poti cere performanta real pozitiva cu risc minim. așa ceva nu exista!
In al doilea rand, diminuarea riscului de piata nu se face prin diminuarea riscului de credit, ci prin diversificare. Este ca ca și cum ai lua pastile pentru cap cand te doare burta.
Un weekend placut!
