Curiozități

De ce boncănesc cerbii în sezonul împerecherii

Boncănitul cerbilor nu e un simplu zgomot de toamnă: e limbajul prin care masculii își stabilesc ierarhia și cheamă femelele. Iată ce se petrece în rut și cum se ascultă fără riscuri.

de Redacția Semnal · · Asistat de AI ·

Cerb comun mascul cu coarne mari și ramificate, în profil, pășind pe o pajiște uscată în fața unei păduri de toamnă. (Foto: Jürgen / Pexels)
Cerb comun mascul cu coarne mari și ramificate, în profil, pășind pe o pajiște uscată în fața unei păduri de toamnă. (Foto: Jürgen / Pexels)

La sfârșitul lui septembrie, pădurile Carpaților răsună de un sunet grav, repetat, mai aproape de mugit decât de strigăt. Boncănitul cerbilor este vocea masculilor aflați în rut, perioada în care cerbul carpatin își joacă șansa de a lăsa urmași.

Rutul se întinde, în linii mari, între sfârșitul verii și începutul toamnei, cu vârf la final de septembrie și început de octombrie. Data exactă diferă după altitudine, după vreme și după zonă.

Ce transmite cerbul când boncănește

Boncănitul are două mesaje. Către femele, anunță că masculul e prezent, puternic și disponibil. Către alți masculi, e o declarație de teritoriu și de forță.

Sunetul costă energie. Un cerb care boncănește ore în șir pierde din greutate, mănâncă puțin și doarme mai rar. Un strigăt adânc și susținut arată o condiție fizică bună, iar rivalii îl citesc ca pe o carte de vizită.

Masculul nu se bazează doar pe voce. Își scurmă pământul, se tăvălește în băltoace de noroi și își impregnează blana cu propriul miros. Gâtul i se îngroașă în sezon, ceea ce îl face să pară mai masiv.

Cum se așază ierarhia masculilor

Cele mai multe dispute se încheie fără o singură lovitură. Doi masculi se aud de la distanță, se apropie și se măsoară din priviri. Urmează mersul în paralel: merg unul lângă altul, la câțiva metri, cu capul sus, și își compară mărimea și coarnele.

Cel mai slab renunță, de obicei, în acest stadiu și se retrage. Lupta cu coarnele apare când doi rivali sunt aproape de aceeași forță. Atunci coarnele se încrucișează, iar împingerea poate dura minute în șir. Rănile grave sunt posibile, deși rare.

Ierarhia masculilor se stabilește astfel prin demonstrații repetate, nu prin lupte continue. Masculul dominant păstrează în jurul lui un grup de femele, numit în limbaj de teren harem, și îl apără de rivali și de masculi tineri. Aceștia din urmă se țin la margine și încearcă să se apropie cât timp cel mare e ocupat cu un duel.

Femelele nu sunt simple spectatoare. Ele aleg unde stau și cu cine rămân, iar un mascul care își pierde glasul sau forța își vede grupul răsfirându-se.

De ce coarnele contează și când cresc la loc

Coarnele cad la sfârșitul iernii și cresc din nou în câteva luni, acoperite la început cu o piele fină, numită catifea. Până la rut sunt tari și curățate, gata de folosit ca semn de statut și ca armă. Un cerb în plină vigoare poartă coarne cu mai multe ramuri, iar mărimea lor spune ceva despre vârstă și hrană.

Regulile de siguranță pentru cine vrea să asculte

Boncănitul se aude cel mai bine dimineața devreme și spre seară, când pădurea e liniștită. Un cerb în rut e însă un animal de sute de kilograme, tensionat și imprevizibil. Câteva reguli reduc riscul pentru oameni și presiunea asupra animalelor:

  • Distanța. Ascultarea se face de la depărtare, fără încercarea de a vedea animalul de aproape. Un cerb care se întoarce spre om, își lasă capul în jos sau își lovește coarnele de copaci trebuie lăsat în pace.
  • Liniștea. Se evită vorbitul tare, muzica, motoarele pornite și imitarea strigătului. Un rival presupus poate stârni o reacție agresivă.
  • Lumina. Lanterna puternică și blițul deranjează și dezorientează animalele, mai ales la lăsarea serii.
  • Poteca. Rămâi pe traseele marcate sau pe drumurile forestiere, mai ales în zone cu pădure deasă și vizibilitate mică.
  • Hrana. Cerbii nu se hrănesc de la om. Animalul care asociază omul cu mâncarea își pierde teama și devine periculos, cum arată cazul cerbului agresiv din Huta Certeze.

Pe șosele, rutul înseamnă risc de coliziuni, pentru că masculii traversează dintr-un capăt în altul al teritoriului. Seara și în zorii zilei, viteza trebuie redusă în zonele împădurite, iar farurile lăsate pe faza scurtă când apare un animal.

Cei care vor un loc sigur pentru ascultat pot cere informații la ocolul silvic sau la administrația unui parc natural din zonă. Acolo se știe unde se desfășoară rutul în anul respectiv și unde accesul turiștilor e limitat.

DistribuieFacebookXWhatsApp

Articole înrudite

Comentarii

Nu există comentarii la acest articol.