Cronică de film

Jocurile Foamei revine cu povestea dureroasă a lui Haymitch

Am văzut în IMAX „Jocurile Foamei: Răsăritul în ziua extragerii”, filmul despre tinerețea lui Haymitch: lung, fără sânge explicit, dar foarte dureros.

de Lucian Dinu · · Asistat de AI

Panoul filmului „Jocurile Foamei: Răsăritul în ziua extragerii”, cu un șarpe și o pasăre printre flori, la Cinema City AFI Cotroceni
Panoul filmului „Jocurile Foamei: Răsăritul în ziua extragerii”, cu un șarpe și o pasăre printre flori, la Cinema City AFI Cotroceni

Am văzut în IMAX, la Cinema City AFI Cotroceni, „Jocurile Foamei: Răsăritul în ziua extragerii”, al șaselea film din franciza inspirată de romanele lui Suzanne Collins. Producția, distribuită în România de Forum Film, spune povestea lui Haymitch Abernathy, viitorul mentor al lui Katniss și Peeta. Rulează în cinematografe de azi, 18 noiembrie 2026, în formatele 2D și IMAX.

Povestea nu e sângeroasă, dar e extrem de dureroasă. Cine a văzut seria știe la ce să se aștepte. Cine intră acum pentru prima dată în universul Panem va căuta, foarte probabil, să vadă și celelalte filme.

Ce trebuie să știi din filmele de până acum

Franciza a pornit în 2012 cu „Jocurile Foamei”, în regia lui Gary Ross. Katniss Everdeen (Jennifer Lawrence) se oferă voluntară în locul surorii ei mai mici. Alături de Peeta Mellark (Josh Hutcherson), intră într-o arenă în care 24 de adolescenți din districtele Panemului luptă până la moarte, în direct, pentru Capitoliu. Mentorul lor este Haymitch Abernathy, singurul învingător în viață din Districtul 12. E un bărbat cinic și alcoolic, interpretat de Woody Harrelson.

Au urmat „Sfidarea” (2013), în care Katniss și Peeta sunt trimiși din nou în arenă, la al treilea Jubileu al Pacificării. Apoi au venit cele două părți ale „Revoltei” (2014 și 2015), despre rebeliunea împotriva președintelui Snow. Ultimele trei filme au fost regizate de Francis Lawrence. În 2023, tot el a regizat „Balada păsărilor cântătoare și a șerpilor”, un prequel despre tinerețea lui Coriolanus Snow, la a zecea ediție a Jocurilor.

„Răsăritul în ziua extragerii” se plasează între cele două momente. Acțiunea are loc cu 24 de ani înainte de extragerea lui Katniss, la a 50-a ediție a Jocurilor, cunoscută drept al doilea Jubileu al Pacificării. Capitoliul dublează atunci numărul participanților și trimite în arenă 48 de adolescenți.

Haymitch, înainte de sticlă și de cinism

Filmul îl arată pe Haymitch la 16 ani, cu mult înainte ca Jocurile să-l transforme în mentorul pe care îl știm. Este un adolescent rebel din Districtul 12. Are o familie, o iubită, pe Lenore Dove Baird, și convingerea că sistemul poate fi înfruntat. Scenariul pornește de la romanul publicat de Suzanne Collins în 2025, apărut și în română, la editura Nemira. Am scris despre el în articolul despre Hunger Games: cartea în librării și filmul la cinema, iar povestea lui Haymitch se află și în lista noastră de cărți ecranizate care ajung curând pe ecrane.

Alina, coautoarea acestui text, a citit toate romanele seriei, iar pentru ea filmul are un strat în plus. În cartea „Sfidarea”, înainte de al treilea Jubileu, Katniss și Peeta urmăresc înregistrările edițiilor trecute, ca să-și cunoască adversarii. Printre ele se află Jocurile lui Haymitch: interviul cu Caesar Flickerman, momente din arenă și dialogul dintre Haymitch și Maysilee Donner. Toate apar acum pe ecran, aproape identic.

Diferența este că ce văd Katniss și Peeta în carte este doar versiunea prezentată publicului. „Răsăritul în ziua extragerii” arată restul. Vedem semnificația fiecărei morți importante, felul în care politica Capitoliului condiționează fiecare decizie și jocurile de putere din culise.

Pentru cititori mai există un detaliu: Maysilee Donner este cea care poartă broșa cu gaița-zeflemitoare. În romane, aceeași broșă ajunge, peste ani, la Katniss și devine simbolul revoltei.

Nu e sângeros, dar e extrem de dureros

Filmul nu arată morțile la fel de explicit cum sunt descrise în carte. Rănile lui Haymitch sunt mult mai blânde pe ecran decât în roman, iar momentele tandre sunt discrete. Alegerea pare făcută pentru ca filmul să poată fi văzut și de adolescenți.

Asta nu îl face mai puțin brutal. Jocul rămâne crud, iar faptul că nu vezi copii sfârtecați pe ecran ni s-a părut o decizie bună. Durerea vine din altă parte: din relațiile dintre personaje, din pierderi și din ce știm deja despre Haymitch-ul adult. Aproape fiecare secvență vine cu o multitudine de stări. Fiorii și lacrimile în gât se vor regăsi în orice sală de cinema, nu doar în IMAX.

Arena celei de-a 50-a ediții întărește acest contrast. Este un peisaj luxuriant, plin de flori și culori, care ascunde o competiție violentă. Potrivit distribuitorului, filmările au avut loc în Asturias, Spania, și în Germania. Acolo, Stadionul Olimpic din Berlin a devenit decorul paradei participanților.

Distribuția: cine sunt actorii și unde i-ai mai văzut

Joseph Zada, actorul australian care îl joacă pe Haymitch, a fost ales în urma a mii de audiții, potrivit Forum Film. Publicul l-a mai văzut în serialul australian „Invisible Boys” și în „We Were Liars”, adaptarea Prime Video după romanul lui E. Lockhart. Zada duce filmul pe umeri. Face credibilă trecerea de la adolescentul sfidător la omul pe care îl cunoaștem din filmele cu Katniss.

Mckenna Grace joacă două roluri. Este Maysilee Donner, tributul din Districtul 12 care intră în arenă alături de Haymitch, și sora ei geamănă, Merrilee. Actrița a crescut practic pe platourile de filmare. A fost fetița din „Gifted”, Tonya Harding în copilărie în „I, Tonya”, tânăra Theo în „The Haunting of Hill House” și Phoebe în noile filme „Ghostbusters”. Pentru noi, este una dintre cele mai bune prezențe din film.

Whitney Peak o interpretează pe Lenore Dove Baird, iubita lui Haymitch. A jucat în „Gossip Girl” (versiunea din 2021), „Chilling Adventures of Sabrina” și „Hocus Pocus 2”.

Elle Fanning este tânăra Effie Trinket, personajul jucat în filmele originale de Elizabeth Banks. Sora mai mică a lui Dakota Fanning a fost prințesa Aurora din „Maleficent”, Ecaterina în serialul „The Great” și Suze Rotolo în „A Complete Unknown”. În „Răsăritul în ziua extragerii” face ca fiecare replică să conteze.

Jesse Plemons îl joacă pe Plutarch Heavensbee, rolul creat de regretatul Philip Seymour Hoffman. Plemons e cunoscut din „Breaking Bad”, „Fargo”, „The Power of the Dog” și „Killers of the Flower Moon”. În 2024 a primit premiul pentru interpretare masculină la Cannes, pentru „Kinds of Kindness”. Ni s-a părut că onorează personajul lui Hoffman.

Kieran Culkin este Caesar Flickerman, prezentatorul Jocurilor, jucat anterior de Stanley Tucci. Actorul din „Succession” a câștigat în 2025 Oscarul pentru rol secundar, cu „A Real Pain”. E greu de imaginat un alt actor mai potrivit pentru acest rol.

Ralph Fiennes îl joacă pe președintele Snow, după Donald Sutherland în filmele originale și Tom Blyth în „Balada păsărilor cântătoare și a șerpilor”. Fiennes a fost Voldemort în seria „Harry Potter” și a jucat în „Lista lui Schindler”, „Pacientul englez” și „Conclave”. Glenn Close, cunoscută din „Atracție fatală”, „Legături periculoase” și „101 dalmațieni”, o interpretează pe Drusilla Sickle. Ea este însoțitoarea tributurilor din Districtul 12.

Distribuția mai include câteva versiuni tinere ale unor personaje cunoscute. Maya Hawke, Robin din „Stranger Things”, o joacă pe Wiress. Kelvin Harrison Jr. („Elvis”, „The Trial of the Chicago 7”) îl joacă pe Beetee, iar Lili Taylor („The Conjuring”) pe Mags. Billy Porter, cunoscut din serialul „Pose”, este stilistul Magno Stift. Ben Wang („Karate Kid: Legends”) îl joacă pe Wyatt Callow, celălalt tribut băiat din Districtul 12.

Un film lung, dar prea scurt pentru cât are de spus

Filmul are aproximativ două ore și 38 de minute și, totuși, pare prea scurt pentru tot ce ar fi trebuit să arate. Pe alocuri, ritmul este grăbit. Nu ai timp să procesezi ce simți, pentru că se trece imediat la scena următoare. O carte va avea mereu mai mult conținut decât un film, iar adaptarea păstrează multe dintre momentele-cheie ale romanului.

Reversul este că nu ai când să te plictisești. Per total, ritmul funcționează. Vizual, filmul arată impresionant, iar sunetul este la fel de bun.

Temele seriei rămân aceleași: manipularea informației, mecanismele puterii și controlul prin frică. Paralela politică cu realitatea este, poate, partea cea mai apăsătoare.

Muzica și costumele

Coloana sonoră este semnată de James Newton Howard, compozitorul care a lucrat la toate cele șase filme ale francizei. Muzica leagă noul capitol de filmele cu Katniss, iar nostalgia apare încă din primele minute. În sala IMAX, muzica și sunetul au amplificat fiorii din scenele-cheie. Separat, albumul cu piese inspirate de film, care reunește 29 de artiști, a apărut pe 13 noiembrie.

Costumele poartă semnătura designerei Bina Daigeler. Ele marchează contrastul dintre hainele simple din Districtul 12 și opulența Capitoliului, construită pe o estetică retro-futuristă inspirată de anii ’60 și ’70. Pentru ținutele lui Maysilee Donner, Daigeler a spus că s-a inspirat din stilul lui Marilyn Monroe, pentru că i se potrivea lui Mckenna Grace. Elle Fanning poartă, la rândul ei, primele ținute extravagante ale lui Effie Trinket, cu mult înainte ca personajul să devină emblematic pentru serie.

Un film care le face mai bune pe celelalte

După „Răsăritul în ziua extragerii”, am revăzut primul film al seriei. Concluzia noastră este că fiecare apariție a lui Haymitch din cele patru filme cu Katniss capătă o nouă adâncime, nu doar cele din primul. Cinismul lui, băutura și sfaturile pe care le dă lui Katniss și Peeta se văd acum cu totul altfel. Noul film le face mai bune pe cele vechi. Nu credeam că e posibil, dar exact asta face.

Astfel, „Răsăritul în ziua extragerii” intră într-o categorie restrânsă de filme care schimbă felul în care privești o poveste pe care credeai că o cunoști.

Probabil cel mai bun exemplu este „Rogue One: O poveste Star Wars” (2016). După el, începutul filmului „Star Wars: Episodul IV - O nouă speranță” capătă o greutate emoțională extraordinară. Înțelegi sacrificiul din spatele planurilor Stelei Morții și câți oameni au murit ca Rebeliunea să aibă o șansă.

La fel se întâmplă cu „Furiosa: O saga Mad Max” (2024) și „Mad Max: Drumul furiei” (2015). După ce afli povestea Furiosei, înțelegi mai bine cine este femeia aceasta, ce a pierdut și de ce luptă atât de mult pentru libertate. Personajul devine mult mai complex.

Iar după „Star Wars: Episodul III - Răzbunarea Sith” (2005), în care Anakin devine Darth Vader, anumite momente din trilogia originală devin mult mai dureroase. Relația dintre Luke și Vader, în special, capătă o altă încărcătură emoțională.

Verdictul nostru

Este „Răsăritul în ziua extragerii” un film perfect? Nu. Este un film bun? Da. Ne dorim să-l revedem? Cu siguranță. Aduce mai multă profunzime universului „Jocurile Foamei” și mărește enorm semnificația relațiilor dintre personaje.

Recomandarea noastră: dacă ai văzut filmele cu Katniss, mergi pregătit cu șervețele. Dacă nu le-ai văzut, începe cu acesta. Este foarte probabil să vrei apoi să le vezi pe toate.

Lucian Dinu și Alina Petrea la premiera Hunger Games la Cinema City AFI Cotroceni. Fotografie realizată de Mugur Petrea
Lucian Dinu și Alina Petrea la premiera Hunger Games la Cinema City AFI Cotroceni. Fotografie realizată de Mugur Petrea

Articol scris de Lucian Dinu și Alina Petrea, administratoarea grupului Zi-mi un film bun, cu peste 260.000 de membri, și a paginii cu același nume. Dacă ești cinefil, te invităm să le dai un like.

DistribuieFacebookXWhatsApp

Articole înrudite

Comentarii

Nu există comentarii la acest articol.