Cronică de carte

Hunger Games: cartea în librării și filmul la cinema

Hunger Games revine: cartea e în librării, filmul vine pe 20 noiembrie. O pledoarie pentru Team Peeta și ce spune chiar Suzanne Collins.

de Lucian Dinu · · Asistat de AI

Cele cinci volume ale seriei Jocurile foamei de Suzanne Collins, apărute la Editura Nemira în colecția Armada: Jocurile foamei, Sfidarea, Revolta, Balada șerpilor și a păsărilor cântătoare și Răsăritul în ziua extragerii
Cele cinci volume ale seriei Jocurile foamei de Suzanne Collins, apărute la Editura Nemira în colecția Armada: Jocurile foamei, Sfidarea, Revolta, Balada șerpilor și a păsărilor cântătoare și Răsăritul în ziua extragerii

Pe 20 noiembrie ne întoarcem în Panem. „Jocurile foamei: Răsăritul în ziua extragerii” (The Hunger Games: Sunrise on the Reaping) ajunge în cinematografele din România, ca ecranizare a celei de-a cincea cărți din universul creat de Suzanne Collins. Povestea are loc cu 24 de ani înaintea trilogiei originale, în timpul celei de-a 50-a ediții a Jocurilor Foamei, și îl are în centru pe tânărul Haymitch Abernathy.

Pentru cei care nu au ținut evidența, trilogia inițială este formată din „Jocurile foamei”, „Sfidarea” și „Revolta” (The Hunger Games, Catching Fire și Mockingjay). Lor li s-au adăugat „Balada șerpilor și a păsărilor cântătoare” (The Ballad of Songbirds and Snakes), despre tinerețea lui Coriolanus Snow, și „Răsăritul în ziua extragerii”, despre Haymitch. Am scris și despre alte cărți ecranizate care ajung curând pe ecrane.

O a șasea carte, dintr-o altă perspectivă

Eu cred că va exista și o a șasea carte și că, de data aceasta, vom descoperi o altă perspectivă asupra universului Hunger Games. Nu o continuare a poveștii lui Katniss, ci povestea unui personaj cu un statut pe care nu l-am explorat până acum. Poate cineva din Capitoliu, un Păstrător al Păcii sau un personaj care ne-ar ajuta să înțelegem cum arată viața într-o altă categorie socială din Panem.

Am văzut lumea aceasta prin ochii tributurilor, ai rebelilor și ai celor care au ajuns la putere. Sunt convinsă că mai sunt povești de spus și perspective care merită explorate.

Până când Suzanne Collins ne mai oferă o poveste, aș vrea să închidem o discuție care pare să nu se mai termine: Team Gale sau Team Peeta? Răspunsul meu este simplu: Peeta. Și, sincer, nu prea înțeleg cum am ajuns să dezbatem atât de mult această alegere.

Atenție, urmează spoilere din cărți și din filme.

Gale și ideea că orice sacrificiu e acceptabil

Gale nu era doar băiatul din copilăria lui Katniss. Era și omul care, treptat, a început să creadă că orice sacrificiu este acceptabil dacă te apropie de victorie.

În „Revolta” îl vedem lucrând alături de Beetee la arme și strategii pentru rebeli. Una dintre idei este bomba cu dublă detonare: prima explozie îi atrage pe cei care vin să-i ajute pe răniți, iar a doua îi ucide. Compasiunea devine o capcană.

Când Katniss află cum funcționează strategia, este îngrozită. Gale, în schimb, o consideră justificată. La urma urmei, și Capitoliul folosește metode brutale, așa că de ce nu ar face și rebelii la fel?

Aici mi se pare că începe să semene periculos de mult cu Snow. Și Snow crede că scopul scuză mijloacele, că oamenii pot fi sacrificați și că orice cruzime devine acceptabilă dacă îi servește interesele.

Prim și întrebarea responsabilității

Lucrurile devin și mai greu de digerat când ne amintim cine moare în urma unui astfel de atac: Primrose, sora mai mică a lui Katniss. Tocmai persoana pentru care Katniss s-a oferit voluntar în arenă, motivul pentru care a început toată povestea.

O precizare: nu știm cu certitudine că bomba care o ucide pe Prim este construită exact după planul lui Gale, iar el nu este cel care ordonă atacul. A contribuit însă la conceperea strategiei, iar asemănarea este suficient de puternică încât nici măcar el nu poate exclude responsabilitatea.

Și atunci mă întreb: cum poți fi Team Gale când ideea lui de a transforma ajutorul acordat răniților într-o capcană ajunge să contribuie la moartea surorii fetei pe care spune că o iubește?

După război, Gale ajunge în Districtul 2, centrul militar al Panemului, unde primește o funcție importantă. Nu spun că ar fi devenit cu siguranță un alt Snow. Cred însă că Suzanne Collins ne-a dat suficiente indicii despre direcția personajului. Dacă Coin ar fi rămas la conducere și ar fi continuat Jocurile Foamei, nu mi-ar fi fost greu să-mi imaginez un Gale implicat în organizarea lor. Poate și de aceea, când a avut ocazia, Katniss și-a îndreptat săgeata spre Coin, nu spre Snow.

Peeta și refuzul de a se lăsa schimbat

Peeta nu este perfect și nu a avut un drum ușor. A fost torturat, manipulat și transformat într-o armă împotriva propriei persoane. Dar ceva îl deosebește fundamental de Gale: nu vrea să lase războiul să-i schimbe identitatea.

Încă din primul volum, când îi spune lui Katniss că nu vrea să devină doar o piesă în Jocurile Capitoliului și că vrea să rămână el însuși, înțelegem ce fel de om este. După tot ce i se întâmplă, continuă să lupte pentru a-și recupera bunătatea și pentru a nu deveni ceea ce alții încearcă să facă din el.

Peeta nu îi oferă lui Katniss încă un motiv să lupte. Îi oferă un motiv să se oprească.

Ce spune Suzanne Collins despre cei doi

Autoarea a explicat chiar ea, într-un interviu publicat la zece ani de la apariția primei cărți, că Gale și Peeta au apărut mai puțin ca două vârfuri ale unui triunghi amoros și mai mult ca două perspective în dezbaterea despre războiul just. Gale tinde spre soluții violente, Peeta spre diplomație, iar Katniss nu își alege doar un partener, ci o viziune asupra lumii.

Triunghiul amoros nu a fost, așadar, niciodată doar despre cine o sărută mai frumos pe Katniss. A fost despre două moduri diferite de a privi lumea. Iar Katniss nu avea nevoie de încă un om care să-i împărtășească furia. Avea nevoie de cineva care să o ajute să trăiască după război.

De aceea, pentru mine, discuția se încheie aici. Nu pentru că Gale nu a iubit-o pe Katniss sau pentru că relația lor nu a avut momente frumoase, ci pentru că iubirea nu este suficientă atunci când valorile și alegerile tale ajung să rănească exact oamenii pe care spui că vrei să-i protejezi.

Team Peeta. Fără discuție.

Abia aștept să văd filmul și revin cu o cronică în secțiunea Cronică de film. Cât despre cărți, toate cele cinci volume apar în limba română la Editura Nemira. Eu am citit „Răsăritul în ziua extragerii” în format ebook, dar mi-am dat seama repede că vreau să am seria completă și pe raft. Dacă vă place să discutați cărțile cu aceeași pasiune, poate vă regăsiți și în textul despre snobismul literar și cititorii „de mâna a doua”.

Articol scris de Alina Petrea, administratoarea grupului Zi-mi un film bun, cu peste 260.000 de membri, și a paginii cu același nume. Dacă ești cinefil, te invităm să le dai un like.

DistribuieFacebookXWhatsApp

Articole înrudite

Comentarii

Nu există comentarii la acest articol.