Pe 20 noiembrie ne întoarcem în Panem. „Jocurile foamei: Răsăritul în ziua extragerii” (The Hunger Games: Sunrise on the Reaping) ajunge în cinematografele din România, ca ecranizare a celei de-a cincea cărți din universul creat de Suzanne Collins. Povestea are loc cu 24 de ani înaintea trilogiei originale, în timpul celei de-a 50-a ediții a Jocurilor Foamei, și îl are în centru pe tânărul Haymitch Abernathy.
Pentru cei care nu au ținut evidența, trilogia inițială este formată din „Jocurile foamei”, „Sfidarea” și „Revolta” (The Hunger Games, Catching Fire și Mockingjay). Lor li s-au adăugat „Balada șerpilor și a păsărilor cântătoare” (The Ballad of Songbirds and Snakes), despre tinerețea lui Coriolanus Snow, și „Răsăritul în ziua extragerii”, despre Haymitch. Am scris și despre alte cărți ecranizate care ajung curând pe ecrane.
O a șasea carte, dintr-o altă perspectivă
Eu cred că va exista și o a șasea carte și că, de data aceasta, vom descoperi o altă perspectivă asupra universului Hunger Games. Nu o continuare a poveștii lui Katniss, ci povestea unui personaj cu un statut pe care nu l-am explorat până acum. Poate cineva din Capitoliu, un Păstrător al Păcii sau un personaj care ne-ar ajuta să înțelegem cum arată viața într-o altă categorie socială din Panem.
Am văzut lumea aceasta prin ochii tributurilor, ai rebelilor și ai celor care au ajuns la putere. Sunt convinsă că mai sunt povești de spus și perspective care merită explorate.
Până când Suzanne Collins ne mai oferă o poveste, aș vrea să închidem o discuție care pare să nu se mai termine: Team Gale sau Team Peeta? Răspunsul meu este simplu: Peeta. Și, sincer, nu prea înțeleg cum am ajuns să dezbatem atât de mult această alegere.
Atenție, urmează spoilere din cărți și din filme.
Gale și ideea că orice sacrificiu e acceptabil
Gale nu era doar băiatul din copilăria lui Katniss. Era și omul care, treptat, a început să creadă că orice sacrificiu este acceptabil dacă te apropie de victorie.
În „Revolta” îl vedem lucrând alături de Beetee la arme și strategii pentru rebeli. Una dintre idei este bomba cu dublă detonare: prima explozie îi atrage pe cei care vin să-i ajute pe răniți, iar a doua îi ucide. Compasiunea devine o capcană.
Când Katniss află cum funcționează strategia, este îngrozită. Gale, în schimb, o consideră justificată. La urma urmei, și Capitoliul folosește metode brutale, așa că de ce nu ar face și rebelii la fel?
Aici mi se pare că începe să semene periculos de mult cu Snow. Și Snow crede că scopul scuză mijloacele, că oamenii pot fi sacrificați și că orice cruzime devine acceptabilă dacă îi servește interesele.
Prim și întrebarea responsabilității
Lucrurile devin și mai greu de digerat când ne amintim cine moare în urma unui astfel de atac: Primrose, sora mai mică a lui Katniss. Tocmai persoana pentru care Katniss s-a oferit voluntar în arenă, motivul pentru care a început toată povestea.
O precizare: nu știm cu certitudine că bomba care o ucide pe Prim este construită exact după planul lui Gale, iar el nu este cel care ordonă atacul. A contribuit însă la conceperea strategiei, iar asemănarea este suficient de puternică încât nici măcar el nu poate exclude responsabilitatea.




