România e țara unde unii oameni nu cred în medicină, dar înghit fără să clipească povești lacrimogene inventate de inteligența artificială.
Dacă intri pe Facebook, ai impresia că trăiești într-o lume de basm unde bunicuțele croșetează șaluri de la București până la Botoșani, pensionarii, după ce vând banane și mango la poartă, pe DN1, dansează la șezători ca-n filmele turcești, judecătorii trăiesc în gări, unde au dormit pe bănci, au mâncat din gunoaie, apoi țuști, au intrat direct în robă și luptă pentru copiii sărmani, mvai, lume! 🙂
Sună frumos, lacrimogen, cu like-uri, „RESPECT”… și inimioare.
Problema? Toate astea sunt inventate. De inteligența artificială.
Ultima „capodoperă” virală e povestea unui așa-zis magistrat de la Tribunalul București. Omul ar fi dormit trei ani pe băncile din Gara de Nord, s-a hrănit din gunoaie cu resturi de la fast-food și, hop!, acum împarte dreptate în sala de judecată. 🙂
Postarea a strâns peste 25.000 de aprecieri și comentarii analfabete, de te doare ochiul dacă le citești!
Doar că, surpriză: judecătorul nu există. Nici în realitate, nici în vreun dosar. Există doar în serverele unei rețele de AI.
Și aici începe partea cu adevărat interesantă: nu e doar o poveste drăguță, e un business. Oameni care fabrică povești „de plâns și de dat share” își construiesc pagini cu zeci de mii de urmăritori. După ce publicul s-a încărcat cu emoții și optimism kitsch, hop, apare și partea de monetizare: reclame dubioase cu melci sau fără, linkuri spre „investește 100 lei și faci 1000 într-o săptămână”, propagandă politică, ba chiar și fake news cu iz electoral, gen Călinuț și Simion. Pe scurt, se fac bani din like-urile și lacrimile fraierilor care cred orice. Numai adevărul nu îl cred!
