Dacă spui Halloween, probabil că primul lucru care îți vine în minte este un dovleac cu ochii triunghiulari, o vrăjitoare, niște copii costumați care bat la uși și întrebarea „trick or treat?”. Eventual și o cantitate absolut neverosimilă de dulciuri.
Numai că Halloweenul nu a început cu dovleacul portocaliu și nici cu filmele americane.
Povestea lui începe cu mult mai mult timp în urmă, în Irlanda, într-o perioadă în care anul nu era împărțit în anotimpuri exact așa cum le privim noi astăzi, iar trecerea de la toamnă la iarnă era un moment important pentru comunitățile care trăiau din agricultură și creșterea animalelor.
Numele sărbătorii era Samhain.
Și, dacă Halloween-ul de astăzi ni se pare uneori puțin cam comercial, Samhain era, să spunem, ceva mai serios.
Înainte de Halloween a fost Samhain.
Samhain marca sfârșitul sezonului de recoltare și începutul iernii, „jumătatea întunecată” a anului în calendarul tradițional celtic. Sărbătoarea era asociată cu noaptea de 31 octombrie și ziua de 1 noiembrie, iar în tradiția irlandeză era unul dintre cele patru mari momente de schimbare a anului.
Pentru oamenii de atunci, nu era doar o petrecere de sfârșit de recoltă. Era și un moment în care lumea celor vii și cea a spiritelor erau considerate mai apropiate decât de obicei.
Se credea că în această perioadă spiritele morților puteau reveni printre cei vii. De aici începe să se lege o mare parte din imaginea pe care o avem astăzi despre Halloween: fantome, măști, costume, focuri și tot felul de personaje care nu ar fi fost tocmai binevenite într-o zi obișnuită.
Dar aici trebuie făcută o mică deosebire între istorie și legendă. Despre ceea ce se întâmpla exact la Samhain acum două mii de ani nu avem un „manual de utilizare” păstrat din Antichitate. O parte dintre informațiile despre ritualurile foarte vechi provin din tradiții folclorice transmise de-a lungul timpului și din interpretări ulterioare. Așa că unele dintre cele mai spectaculoase povești trebuie privite ca tradiții și legende, nu ca fapte documentate la milimetru.
De ce se costumau oamenii?
Aici Halloween-ul modern începe să semene cu strămoșul său.
În tradițiile asociate cu Samhain apar deghizările, măștile și costumele. Ideea era legată de lumea spiritelor și de protecția oamenilor împotriva acestora. În unele tradiții se foloseau piei de animale, măști sau fețe înnegrite. Mai târziu, în Irlanda și Scoția, obiceiul de a te deghiza și de a merge din casă în casă a continuat sub diferite forme.
Cu alte cuvinte, copilul care își pune astăzi costumul de vampir pentru a primi ciocolată nu inventează chiar atât de mult pe cât crede.
Doar că strămoșii lui nu aveau supermarketul plin de punguțe cu bomboane.
Și de unde vine „trick or treat”?
Obiceiul de a merge din casă în casă are o istorie mai complicată și nu poate fi redus la o singură tradiție.
În Irlanda și Scoția existau practici de guising, în care oamenii se deghizau și mergeau din casă în casă, iar în schimbul unor mici reprezentații, glume sau cântece primeau mâncare sau alte daruri. În Anglia exista și tradiția „souling”, în care oamenii mergeau din casă în casă și primeau mâncare în schimbul rugăciunilor pentru sufletele morților.
Varianta americană de „trick-or-treat” s-a conturat mult mai târziu. Imigranții irlandezi și scoțieni au dus peste Atlantic propriile obiceiuri în secolul al XIX-lea, iar în Statele Unite acestea s-au amestecat cu alte tradiții și au evoluat treptat în Halloweenul pe care îl recunoaștem astăzi. Practica de trick-or-treating, în forma sa modernă, a devenit foarte populară mai ales după cel de-al Doilea Război Mondial.
De ce dovleacul?
Surpriză: dovleacul nu a fost primul „felinar” de Halloween.
În Irlanda și în alte zone din nordul Europei se foloseau legume-rădăcină precum napii pentru a crea felinare. Erau scobiți și li se făceau fețe cât mai înspăimântătoare, iar în interior se punea o sursă de lumină.
Când tradiția a ajuns în America, dovleacul, care era mai mare și mult mai ușor de sculptat, a devenit alegerea evidentă.
Și așa s-a născut, încet-încet, celebrul jack-o'-lantern.
Așadar, dacă cineva din Irlanda medievală ar fi văzut dovleacul nostru perfect sculptat, probabil ar fi apreciat ideea. Sau s-ar fi întrebat de ce am stricat o legumă atât de bună.
Halloween-ul are și o poveste creștină
