Palma lui era amară.
În ea zăceau toate plecările
și scenele de teatru pe care mințea frumos.
Scândura era proaspătă,
încă avea așchii.
Se vedea moartea prin ele.
Iubirea lui era un cerc desenat pe nisip.
Durea puțin, dar era bine.
Țăranul cu mâinile din iarbă mi-a dat să mănânc pâine
cu o lumină cenușie și zacuscă prea sărată,
mediocră, aș putea zice, dar el spunea că îi place.




