În urma noastră…
Data viitoare n-ai să mă mai cunoști
vei trece pe lângă mine ca un orb trist
ca un înger cu aripile din fontă
voi fi străina cu geanta plină de urlete
plus două castane de pe strada Transilvaniei
și cerceii cu lacrimă verde
Aștept trenul la Cernavodă, ca proasta.
Trenul meu, un fulger de lavă, mă soarbe în el
E banal ce scriu, știu
Dar când mă gândesc la tine
mă dor toate venele
Acolo unde stăteai ghemuit când mă iubeai
când mă iubeai
când mă iubeai.
Azi moartea are degetele smulse din os
nu te poate atinge
Ea doar îți taie durerea rotundă din pântec
acolo unde stă taina noastră
nevăzută
Copacii pe lângă care am trecut anul trecut
au mai crescut
Nici cerul nu mai e la fel
Știu și că ți-e prea cald lângă mine
holly water on my lips, baby
dar nimic nu e cum aș fi vrut
Mila ta e un animal flămând, cu două guri, care-mi plătește cazarea
Eu nu mai simt cu inima nimic, nimic…
tot ce trăiesc crește în tine.
Mila ta e umedă
E ca o jugulară plină de idei și de lumină
Mai știi cum ne jucam?
Cine înghite două cuvinte va muri în zori
dar în urma noastră vine o apă tristă
machiată urât cu verde pe la ochi
cu valurile tăiate în scări
albe și bătrâne
Aici e sfârșitul, baby.
DFM 3 august 2025
