AMINTIRI DIN STUDENTIE
(Fragment)
CĂMINUL SI REGULILE LUI
Existau cămine separate – de fete, de băieți și de familiști.
In căminele fetelor nu puteai intra oricum. Cel mai adesea te descurcai cu portarul – și încă usor, dacă-i dădeai un pol sau o țigară bună – sau, în cazul celor mai atleți, prin escaladarea unui geam de la parterul clădirii. Dacă nu te încumetai astfel, îți anunțai judicios vizita la poarta căminului – portarului sau studentei de servici revenindu-i sarcina de a face curse pentru chemarea jos, la „parloar“, a celor căutate.
Mai puteai oricînd risca strigînd pe la geamuri, direct numele celei căutate – fapt care te putea expune răspunsului neîntîrziat nu doar al unei Marii, Elene sau al unei Andree, după caz, ci a 10-15 persoane purtând numele respectiv.
Vizita într-un cămin studențesc îți prilejuia o lectură variată de anunțuri de vînzări-cumpărări sau trocuri, dovadă că liberul schimb era la el acasă – și prosper încă.
Ce negustorea studentul căminist în anii ’80? Ei bine, un inventar al comerțului ambulant („la negru“), nu ar omite: blugii, Carpați f.f. (adică fără filtru), hîrtie de calc (scumpă la vedere în librării, dar atît de utilă pentru proiecte), stilouri chinezești, ciorapi, jachete, reviste de modă, BR256 (pour les connaisseurs – bere rece la camera 256), țigări chinezești, Kent cu bucata, discuri pentru toate gusturile. De bun uz intern erau și „adresele utile“, precum tuns 423, epilat 37, mani-pedi 102, scris proiecte 27, desen tehnic planșe 123,ș.a.m.d
Va prezint aici cateva legi nescrise ale vietii de camin:
1. Nimic nu este al tău, totul se împarte la numărul de persoane din camera.
2. La cămin avem de toate, mai puțin intimitate.
