Jurnalul unei fete de liceu
Joi, 19 februarie 1987.
Azi dăm lucrare de control la fizică și nu știu nimic! Nu pot să învăț. Băi, nu-mi place! Și ce nu-mi place… Stau ca o cretină cu formulele în față, le învăț, simt că le știu și când trebuie să le aplic… NIMIC! Hă, despre probleme nici nu mai zic! Nu-mi mai bat capul. Dar, trăiască Someșan! Fără ea, o iau în freză.
A fost frig azi la școală, am stat cu geaca pe mine. Cam amorțită. N-am dat lucrare la fizică, cred că a uitat.
Mi-am vândut ceasul. I l-am dat lui Lili. Am 200 de lei, am strâns și vreau să fac 400 până intrăm în practică, pentru că vreau să-mi cumpăr un sacou și ce-oi mai găși pe acolo. N-am nici de unele, n-am țoale.
Tot azi am lucrat la mate singură. Geometrie în spațiu. Rezultatele sunt bune, dar tot mi-e teamă la examen.
Seara, a fost spectacol pe bulgari: Modern Talking cu Geronimo’s Cadillac. Ce m-am bucurat! Apoi au cântat C. C. Catch, Sandra, Tina Turner, Ramazzotti și Kim Wilde. M-am emoționat profund! Ce mișto e la bulgari! Parcă n-ar fi așa cretini ca noi, la ei e Occident, libertate, Todor Jivkov e un tip înțelegător. Dacă mă uit la noi la TV mă apucă damblaua. O văd pe Ceaușeasca cu palmele sub burtă, își ascunde „pasărea”, și pe bărbat-su cum dă din mâini ca un tâmpit. Cică el trasează indicații! Al dracu’, el știe tot, el cunoaște și medicină, și politică, și cinematografie, și balet. Se pricepe și la armată! E strateg. Ce căcat de strategii face? Noi înghețăm de frig în case, stăm cu lumânări și mâncăm numai mizerii, la TV avem programe pentru handicapați. Afară de Teatru TV sau de Teleenciclopedie. A, să nu uit și desenele animate, când le dau…
Sâmbătă, 21 februarie 1987
Azi am o zi grea, mă ascultă la chimie și am un trei la extemporal. Dar mă descurc eu. Nu sunt un robot mediocru de pe Terra, chiar dacă la unele materii am note proaste. Nu îi acuz nici pe profi. Realitatea e că mi se fâlfâie de materiile astea. De unele materii! Și sunt o extraterestră. Ex ossibus ultor!
Tata e așa de beat acum, că am impresia că vede trei fete, nu una! Mama s-a certat cu el pentru că i-a mușcat mărul, ultimul rămas, a stins lumina când ea cosea ceva și i-a luat ceasul din cameră. Hahaha! Atâta i-a trebuit lui tata. Toată seara numai așa a zis: „Măr, lumină, ceas! Măr, lumină, ceas!”.
După aia, obosit de atâta vorbă, s-a culcat ca un adevărat electrician. Am râs cu frate-miu, de ne-am pișat pe noi.
Acum, de fiecare dată când vrem să facem mișto de tata îi zicem: „Măr, lumină, ceas!”, iar el, săracul, nu-și mai amintește deloc că a spus vreodată așa ceva. Cred și eu, la cât era de beat! 🙂
Ne privește uimit și ne amenință: „Poate scot cureaua la voi!”
Râdem și fugim.
P.S. Tot azi m-a sunat Monica și mi-a pus Angie’s Heart la telefon, apoi a închis. Am plâns… N-am iubit nicio prietenă așa ca pe ea! Le iubesc pe toate, pe proasta de Șerban, tâmpita naibii ce e, că numai în buclucuri mă bagă, pe Vișineasca, pe Macarie, pe Zlota. Dar nu ca pe ea!
Duminică, 22 februarie 1987.
Azi a fost o adevărată zi de primăvară. Aud pescărușii… Nu m-am abținut și m-am dus cu Lala în Herăstrău, unde seara am văzut încă un OZN pe cer. Era ora 7.30. Direcția sud-vest. Când am ajuns acasă și i-am zis lui tata, care evident că era cuc și altă pasăre, mi-a destrămat visul: „Ăla nu e OZN! E un satelit geostaționar!” Și s-a culcat la loc, pac!
Futu-ți satelitul mă-tii!
Luni, 23 februarie 1987
Din nou at school. Uf! Am dat lucrare la biologie. În genere, a fost mișto azi, era un cer clar și albastru care mă făcea fericită. Cristi Dumitrescu e la Galați la mă-sa mare. Să vină în București când l-oi chema eu! Așa!
La conta am chiulit cu Țermănuța-Puța, dar nu ne-a pus absențe profa pentru că i-am zis că am fost să plătim amenda ITB. Ne-au prins controlorii fără belet în 368.
Săptămâna viitoare sunt elev de serviciu pe școală. Scap de o zi! A, ce bineee! Nu știu cu cine pic, mi-ar plăcea să fiu cu Zlota, dar aia e la Z, eu la F. Nu merge! Cred că o să cad cu Dumitran. Sau cu Antoanela Dorobanțu.
Azi m-a trimis mama la pâine. Am stat trei ore, așa de multă lume era. Am cumpărat două, erau reci și vechi.
Alaltăieri am stat la coadă la vată. La farmacie. Dragă jurnalule, îți vine să crezi? Coada era așa de lungă, întinsă și groasă, că ajungea la Lujerului, la blocul ăla de 17 etaje, la… gang. Ce vremuri împuțite trăim! Ce-ar vrea Academiciana să ne punem la „păsări” când ne vine ciclul? Foi de porumb, așa cum făcea ea, țăranca dracului! Urâtă cu spume! Ptiu!
Nici n-am scris bine de ciclu și… parcă m-a auzit, al naibii! Azi-noapte mi-a venit. La fix, nicio zi întârziere. Mi-a fost îngrozitor de rău, simțeam cum cineva rupe din uterul meu. Am vomitat până dimineața. Mi-a făcut mama injecția cu Scobutil compus și papaverină, bine că am avut în casă. Iar a greșit și mi-a înfipt acul cu milă și aiurea, mă doare buca, dar îndur. Decât să ajung cu salvarea iar la Giulești, aoleu!!!
Ultima oară s-au purtat așa de urât cu mine și cu mama. De parcă eram niște criminale, iar eu o curvă. Am strigat la doctorița aia: „Am 16 ani, sunt VIRGINĂĂĂĂĂĂ! E un simplu ciclu menstrual, așa pățesc mereu!”
Mai avea puțin și mă pocnea peste față. M-a făcut „obraznică, vagaboantă și mincinoasă cu himen elastic”.
Când m-a controlat se chiombea ca o nenorocită, nu-i venea să creadă că sunt domnișoară, parcă îi era ciudă. Apoi mi-a băgat un deșt în cur, de am crezut că mor de durere! Am borât peste ea cu jet mare și a început să mă înjure că am murdărit-o. „Lasă că vă știu io pă voi, astea virginele. A venit una, cică e domnișoară, dar se destrăbăla cu toți golanii, era gravidă în trei luni! Nu mai zbiera ca isterica, trebuie să-ți fac tușeu rectal să văd ce dracu’ ai!”
Asistenta era mai de treabă, o vedeam că îi e milă de mine, chiar m-a mângâiat pe frunte. Eram udă de efort, de durere…
Mama plângea pe hol.
M-a internat, n-a găsit niciun copil în mine, cretina naibii! Numai bebeluși văd ăștia! I-a tâmpit partidul de tot, în frunte cu primul cizmar al țării, amin! Huo!
Și pentru doctorița cu un țucal în loc de suflet: Să-ți dea Dumnezeu o fată care să sufere ca mine și să nu ai ce să-i faci! Să te uiți la ea, cum își borăște inima, împreună cu ovarele și uterul, și să nu știi cum s-o ajuți! Vaca dracului! Hai sictir!
Aprilie 1987
Ultima ispravă de la școală, de fapt mai multe… Prima: M-am cocoțat pe bancă și cu un creion lung am reușit să scriu LUKE pe zidul care e mai aproape. M-am chinuit, dar a meritat. Am scris pe toți pereții din liceu, la WC, pe stâlpii de iluminat de pe Bd. Dacia și la coloane.
A doua prostie a fost că am pus apă într-o pungă de plastic (Zlota mi-a dat ideea!) și am aruncat-o de la noi, de la etaj, în capul ălora care fumau afară în curtea școlii. Erau și de la seral, erau și dintr-a douășpea. Fete și băieți. Fleașcă i-am făcut! Mă enervase Farini, mi-a pus piedică pe scări de dimineață și era să-mi rup gâtul. Așa că am umplut punga de la chiuvetă, apă rece-rece, și booooom! am aruncat-o pe ei. După o secundă, am auzit: „Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa, futu-ți morții mă-tii, dă pitică, te omoooor!” Evident că am fugit și m-am ascuns la budă.
M-au căutat în clasă, cică erau uzi fleașcă, dar nu m-a pârât nimeni. Am colegi drăguți. Îmi venea să-i iau în brațe pe toți, pentru că știau că eu am făcut tâmpenia, dar m-au acoperit. Vă iubesc, bă, nebunilor!
DFM 25 noiembrie 2o25
Va urma!
