Panică pe rețelele sociale din România: „Americanii retrag soldați din România. Ce ne facem?” Încă din 7 februarie 2025, era clar faptul că „Pax Americana” se terminase. L-am întrebat atunci, la Comisia Europeană, pe deputatul european Siegfried Muresan ce planuri are Uniunea Europeană. Și da, am fost mulțumit de răspunsul primit. Între timp, Europa a făcut pași concreți în construirea unei arhitecturi de securitate europeană, cel mai notabil fiind Declarația Northwood și alocarea unor sume uriașe apărării. Pentru că da, Europa este o forță economică și își poate asigura poate asigura propria apărare!

Revenind la cele întâmplate astăzi: reducerea rotațiilor trupelor americane în România și declarația președintelui Nicușor Dan marchează un moment de recalibrare strategică pe flancul estic al NATO. România se află într-un punct de echilibru între parteneriatul transatlantic și consolidarea autonomiei europene în materie de apărare.

Redimensionarea prezenței americane

Statele Unite au decis reducerea rotațiilor unei brigăzi care opera pe flancul estic, inclusiv în România, readucând efectivele la nivelul anterior războiului din Ucraina. Aceasta nu echivalează cu o retragere completă: aproximativ 1.000 de militari americani vor rămâne staționați permanent, iar infrastructurile strategice din Deveselu, Câmpia Turzii și Kogălniceanu continuă să fie operaționale.

Președintele Nicușor Dan a subliniat că securitatea națională nu va fi diminuată și că decizia americană este însoțită de creșterea prezenței echipamentului militar și a forțelor europene pe teritoriul României. Aceste măsuri indică o redistribuire controlată, coordonată cu NATO și cu partenerii europeni.

Rolul României în arhitectura europeană de apărare

În contextul deciziei SUA, România se aliniază treptat unui concept mai larg de autonomie strategică europeană. Statele europene își asumă o responsabilitate mai mare pentru securitatea continentală, dezvoltând capabilități convenționale și nucleare, grupuri de luptă și sisteme integrate de apărare antiaeriană și antirachetă.

România, datorită poziției sale pe flancul estic și a infrastructurii militare existente, devine un hub esențial:

• facilitățile de la Deveselu găzduiesc componentele sistemului Aegis Ashore și pot sprijini echipamente europene suplimentare;
• Câmpia Turzii și Kogălniceanu oferă baze aeriene și logistice pentru rotații mixte, NATO și UE;
• infrastructura este pregătită pentru dual-use, combinând prezența americană cu cea europeană, sporind interoperabilitatea.

Implicații militare și operaționale

Reducerea rotațiilor americane afectează în primul rând volumul și frecvența antrenamentelor comune. Totuși, compensarea se face prin:

• rotații suplimentare ale trupelor europene;
• livrări mai consistente de echipamente militare americane și europene;
• exerciții comune și simulări care mențin pregătirea operațională.

Astfel, descurajarea pe flancul estic nu este diminuată, ci redistribuită între partenerii europeni și cei transatlantici. România își menține astfel un rol central în coordonarea și facilitarea acestor operațiuni.

Politica și diplomația strategică

Decizia de redimensionare a rotațiilor americane are și o dimensiune politică:

• transmite un mesaj de adaptare la noul context european și global; SUA se focusează mult mai intens pe China și, temporar, pe problema Venezuelei.
• pregătește terenul pentru o mai mare autonomie europeană, fără a compromite parteneriatul cu SUA;
• reafirmă angajamentul României față de NATO, în special pe flancul estic și rolul său de stat-pivot.

În acest cadru, Bucureștiul trebuie să gestioneze percepția publică și internațională, explicând că schimbarea este strategică și nu reprezintă o reducere a garanțiilor de securitate.

Scenarii pe termen mediu și lung (5–10 ani)

1. Scenariul baseline: Prezența americană este redusă numeric, dar infrastructura și capacitatea operațională rămân; România compensează prin rotații europene și echipamente suplimentare.
2. Scenariul european consolidat: UE dezvoltă capacități permanente care preiau parțial rolul american; România devine un hub regional pentru forțele europene, menținând interoperabilitatea cu SUA.
3. Scenariul pesimist: Reducere mai amplă a prezenței americane, cu întârzierea consolidării europene; România trebuie să accelereze rapid dezvoltarea propriilor capabilități și să intensifice cooperarea cu aliații europeni pentru a evita un vid de securitate.

Indicatorii pe care îi voi monitoriza includ numărul trupelor și echipamentelor, rotațiile NATO și europene, calendarul exercițiilor și angajamentele financiare ale statelor europene.

Concluzie

România se află într-un moment strategic de recalibrare: parteneriatul transatlantic este menținut, dar complementar cu creșterea rolului european. Reducerea rotațiilor americane nu reprezintă o retragere, ci o ajustare strategică, menită să consolideze securitatea pe termen mediu prin combinația dintre prezența SUA, forțele europene și investițiile naționale în capabilități.

Flancul estic devine astfel un laborator al noii ordini strategice europene, în care România joacă un rol central, echilibrând interesele transatlantice și europene și pregătindu-se pentru o arhitectură de securitate mai autonomă și mai integrată.