Editat de Asociația Română pentru Transparență Decizională - organizație nonprofit
Travel

Menton, orașul din Franța asemănat cu Coasta Amalfi

Menton, ultimul oraș francez înainte de granița cu Italia, e comparat tot mai des cu Coasta Amalfi datorită plajelor, centrului vechi colorat și lămâilor sale.

de Marian Tomita · · Asistat de AI ·

Vedere spre plaja și centrul vechi al orașului Menton, cu clădiri colorate și turnul-clopotniță al Basilicii Saint-Michel-Archange pe fundal
Vedere spre plaja și centrul vechi al orașului Menton, cu clădiri colorate și turnul-clopotniță al Basilicii Saint-Michel-Archange pe fundal

Menton, ultimul oraș francez înainte de granița cu Italia, atrage tot mai mulți turiști care caută o alternativă la aglomerația de pe Coasta Amalfi. Așezat între munți și mare, la câțiva kilometri de Monaco, orașul cu fațade pastelate este cunoscut drept „orașul lămâilor” și rămâne, potrivit ghidurilor de turism, mai liniștit și mai accesibil ca preț decât alte destinații de pe litoralul mediteranean.

Un oraș de graniță, între Franța, Italia și Monaco

Menton se află în partea estică a Coastei de Azur, chiar la hotarul dintre Franța și Italia, și este ultima stație de tren de pe litoral înainte de intrarea pe teritoriul italian. Până la sfârșitul secolului al XIV-lea, orașul a aparținut Republicii Genova, iar apoi Principatului Monaco, sub conducerea familiei Grimaldi. A devenit parte a Franței abia în 1861, în urma unui plebiscit contestat.

Influența italiană a rămas vizibilă în arhitectură și în bucătăria locală, iar centrul istoric se poate parcurge aproape în întregime pe jos, fără aglomerația specifică altor stațiuni de pe litoralul celor mai vizitate țări din Europa.

Plajele din Menton, alternativa cu nisip de pe Coasta de Azur

Spre deosebire de multe zone din jur, unde plajele sunt acoperite mai ales cu pietriș, Menton are și sectoare cu nisip. Plage des Sablettes, aflată chiar în fața centrului vechi, este cea mai mare plajă a orașului și, potrivit localnicilor, are și apa cea mai caldă din zonă. Digurile care protejează micul port o feresc de valuri, iar clădirile colorate din spate formează un decor rar întâlnit pe litoral.

Pe lângă plajele publice, orașul are și câteva cluburi private de plajă, cu terase și gustări servite direct pe nisip, pentru cei care preferă un sejur mai organizat.

Porturile din Menton

Vieux Port, portul vechi, a fost inițial un port de pescuit și încă găzduiește bărci tradiționale de tip „pointu”, alături de ambarcațiuni moderne de agrement. La câțiva pași distanță se află Port de Garavan, unul dintre cele mai mari porturi de pe Coasta de Azur, cu vedere spre munți și spre clădirile colorate ale orașului vechi.

Centrul vechi și Basilica Saint-Michel-Archange

Centrul istoric al orașului este construit pe deal, cu case în nuanțe de roz, roșu, piersică și galben, străzi pavate cu piatră cubică și arcade înguste. În vârful acestui labirint se află Basilica Saint-Michel-Archange, un lăcaș baroc din secolul al XVII-lea, cu un turn-clopotniță de 53 de metri, ridicat pe cheltuiala familiei Grimaldi.

Treptele care urcă spre biserică sunt cel mai bine parcurse dimineața, când temperaturile sunt mai scăzute; după-amiaza, expunerea directă la soare poate face urcușul obositor. De sus, biserica oferă o priveliște către mare, iar noaptea este iluminată, devenind unul dintre reperele vizuale ale orașului.

Festivalul Lămâilor, simbolul orașului

Menton este supranumit „orașul lămâilor” datorită microclimatului mediteranean, favorabil cultivării citricelor. Din 2015, lămâia de Menton beneficiază de indicație geografică protejată, iar tradiția cultivării ei se reflectă în Fête du Citron, festivalul organizat în fiecare iarnă, care atrage anual aproximativ 200.000 de vizitatori într-un oraș cu circa 30.000 de locuitori.

Festivalul presupune parade cu structuri realizate din citrice, grădini tematice și expoziții de orhidee, însă localnicii subliniază că evenimentul este doar o completare: în restul anului, Menton rămâne un oraș liniștit, cu un ritm stabil indiferent de sezon.

Ce se mănâncă în Menton, între bucătăria franceză și cea italiană

Influența italiană se simte cel mai puternic la masă. Uleiul de măsline aromatizat cu lămâie, numit local „aur lichid”, însoțește atât aperitivele, cât și preparatele cu legume, într-un stil apropiat de rețetele provensale precum ratatouille-ul provensal la cuptor.

Printre specialitățile locale se numără florile de dovlecel prăjite în aluat crocant, sugelli — paste tradiționale incluse în patrimoniul cultural imaterial al zonei —, socca, o clătită din făină de năut coaptă pe foc de lemne, fougasse, varianta dulce cu migdale și aromă de flori de portocal, și pichade, un preparat asemănător unei pizza cu roșii și anșoa, specific regiunii.

De ce este Menton considerat mai liber și mai accesibil

Comparativ cu stațiunile aglomerate de pe Coasta Amalfi sau cu alte orașe supraturistice din Europa, Menton oferă un ritm mai lent: nu are o listă lungă de obiective obligatorii, iar promenada nu se transformă într-un șir neîntrerupt de atracții turistice. Prețurile pentru cazare și masă rămân, potrivit relatărilor turiștilor, mai scăzute decât în Monaco sau Nisa, orașele vecine.

Pentru cei care caută o destinație europeană mai puțin cunoscută, dar la fel de spectaculoasă, Menton se numără printre destinațiile ascunse din Europa care ies în față în 2026, alături de alte orașe mai puțin bătătorite de turiști.

DistribuieFacebookXWhatsApp

Articole înrudite

Comentarii

Nu există comentarii la acest articol.