Turismul românesc, concentrat în câteva zone
În 2025, România a înregistrat 14 milioane de sosiri turistice, însă distribuția lor arată un tablou dezechilibrat: activitatea se concentrează în doar cinci județe, iar în multe alte zone numărul vizitatorilor rămâne redus sau chiar nul. Datele analizate pentru aproximativ 1.300 de localități conturează o hartă a turismului în care stațiunile, comunele periurbane și câteva orașe mici au o pondere mai mare decât ar sugera dimensiunea lor administrativă.
Bihorul, exemplul care schimbă ierarhiile
Cel mai surprinzător caz este în județul Bihor. Comuna Sânmartin a raportat 241.497 de sosiri, peste municipiul Oradea, care a avut 228.526. Diferența nu vine dintr-o eroare de calcul, ci din modul în care este organizată oferta turistică: Băile Felix și Băile 1 Mai, două stațiuni balneare importante, țin administrativ de Sânmartin. În statistici, acest lucru mută greutatea turismului din oraș în comună.
Exemplul arată cât de mult poate influența organizarea administrativă lectura datelor. În lipsa contextului, o comună cu câteva mii de locuitori pare să depășească un municipiu reședință de județ, deși explicația ține de infrastructura hotelieră și de profilul stațiunilor din zonă.
Județe dependente de un singur centru urban
Analiza mai arată că opt județe depind aproape integral de un singur municipiu. În aceste cazuri, peste 80% din sosirile turistice se adună în reședința de județ. Teleorman și Călărași merg chiar mai departe, cu praguri de 97-98%, ceea ce înseamnă că aproape tot turismul județean este concentrat în Alexandria, respectiv Călărași.
Această concentrare indică o ofertă turistică limitată în afara centrelor urbane principale. Pentru restul localităților, prezența pe harta turistică rămâne modestă sau inexistentă, iar diferențele dintre județe devin foarte vizibile în statistici.
