Tehnologie

Robotul care culege metale de pe fundul Pacificului

Impossible Metals spune că a testat cu succes un robot autonom cu AI care alege nodulii polimetalici fără să răscolească fundul oceanului; firma are încă nevoie de aprobarea Autorității Internaționale pentru Fundul Mării sau a SUA.

de Anca Diaconescu · · Asistat de AI

Câmp de noduli polimetalici pe fundul Pacificului, în Zona Clarion-Clipperton, imagine de arhivă din 2015
Câmp de noduli polimetalici pe fundul Pacificului, în Zona Clarion-Clipperton, imagine de arhivă din 2015

Compania americană Impossible Metals a anunțat luni, 9 noiembrie, că a testat cu succes un robot autonom care culege noduli polimetalici de pe fundul Oceanului Pacific. Vehiculul, ghidat de inteligența artificială, a lucrat la peste 4.000 de metri adâncime, în Zona Clarion-Clipperton. Scufundarea a avut loc în septembrie, în cadrul unei expediții științifice, potrivit agenției Reuters și comunicatului companiei.

Robotul a coborât singur, a strâns aproximativ 450 de grame de noduli și s-a întors la suprafață. Pare puțin, dar testul a avut loc în condițiile reale în care ar urma să lucreze, în întuneric total și la o presiune de circa 400 de ori mai mare decât la suprafață. Nodulii aduși sus vor fi studiați de Viridian Biometals, partener al companiei, care caută bacterii capabile să extragă metalele fără acid.

Pietre cât un cartof, pline de metale

Nodulii polimetalici sunt concrețiuni de mărimea unui cartof, așezate direct pe sedimentele de pe fundul oceanului. Conțin cupru, nichel, cobalt și mangan, metale folosite în bateriile vehiculelor electrice și în electronice. Cresc extrem de lent, de regulă cu câțiva milimetri la un milion de ani.

Zona Clarion-Clipperton, o întindere de ape internaționale între Mexic și Hawaii, este cel mai mare câmp de noduli cunoscut. Cercetătorii de la National Oceanography Centre din Marea Britanie estimează că acolo zac peste 21 de miliarde de tone de noduli, pe mai mult de 6 milioane de kilometri pătrați.

Un robot care plutește, în locul unui aspirator uriaș

Multe firme din această industrie aflată la început plănuiesc să recolteze nodulii cu utilaje care funcționează ca niște aspiratoare. Mașinile înaintează pe fundul abisal, absorb nodulii odată cu mâlul și îi urcă spre o navă printr-o conductă verticală. Metoda a stârnit critici puternice din partea ecologiștilor.

Impossible Metals, susținută de acceleratorul american Y Combinator, a mers pe altă cale. Robotul ei nu se târăște pe fund, ci plutește deasupra lui și își urcă încărcătura cu ajutorul unui sistem de flotabilitate, fără nicio conductă. Brațele robotice aleg nodulii unul câte unul, iar un sistem de percepție cu inteligență artificială îi lasă pe loc pe cei pe care se vede viață.

Într-un interviu acordat anul trecut agenției AFP, compania a recunoscut că tehnologia sa nu poate detecta viața microscopică. Firma a mai spus atunci că are o regulă proprie prin care lasă neatinși 60% dintre noduli. Toate datele științifice din scufundare urmează să fie publicate, iar versiunea mai mare a robotului, Eureka III, va fi testată în 2027 de o echipă științifică independentă, la bordul navei germane de cercetare Sonne.

Familia fondatorului FedEx și In-Q-Tel, printre investitori

Tot luni, Impossible Metals a dezvăluit doi investitori importanți. Primul este familia regretatului Fred Smith, fondatorul FedEx, care a participat la runda de finanțare de serie A, încheiată mai devreme în acest an. Al doilea este In-Q-Tel, fondul de investiții strategice al comunității americane de informații și securitate națională.

Compania nu a comunicat valoarea rundei, însă presa a vehiculat o sumă de aproximativ 25 de milioane de dolari, care ar evalua firma la circa 110 milioane de dolari. Familia Smith este acum al doilea cel mai mare acționar.

Richard Smith, unul dintre directorii FedEx și vicepreședinte al FWS Enterprises, biroul de investiții al familiei, a spus că tehnologia l-a convins. Potrivit lui, robotul culege nodulii „fără să perturbe mediul”. Smith nu a spus cât a investit, dar a descris suma drept „substanțială”.

Urmele care nu s-au șters în 44 de ani

Promisiunea unei recoltări selective contează pentru că adâncurile oceanului își revin foarte greu. Un studiu publicat în martie 2025 în revista Nature a analizat o porțiune din Clarion-Clipperton unde s-a testat mineritul în 1979. După 44 de ani, echipa condusă de Daniel Jones, de la National Oceanography Centre, a găsit încă o fâșie lată de 8 metri curățată complet de noduli și două brazde mari lăsate de utilaj.

Multe animale erau mai puțin numeroase în urmele mașinii decât în zonele neatinse, deși unele grupuri dădeau primele semne de revenire. Autorii au concluzionat că efectele mineritului pe fundul abisal vor persista cel puțin câteva decenii.

Două drumuri spre aprobare, niciunul deschis încă

Impossible Metals nu poate trece la exploatare comercială fără aprobarea Autorității Internaționale pentru Fundul Mării (ISA) sau a guvernului american. Compania nu plănuiește să exploateze singură, ci să ofere roboții, ca serviciu, firmelor care dețin licențe.

ISA, organismul creat în baza Convenției ONU privind dreptul mării, lucrează din 2014 la un cod minier pentru apele internaționale. În iulie 2026, Consiliul său a amânat din nou adoptarea regulilor, iar negocierile vor continua în martie 2027. Până acum, autoritatea a emis doar contracte de explorare, niciunul de exploatare. Numărul statelor care cer un moratoriu sau o pauză de precauție a urcat în iulie la 46.

Washingtonul, care nu a ratificat convenția, își face propriul drum. Un decret semnat de Donald Trump în aprilie 2025 a cerut accelerarea autorizațiilor pentru mineritul submarin, iar mineralele critice au devenit pentru administrația americană o chestiune de securitate națională. Miza ține și de dependența de China, care domină rafinarea pământurilor rare și care luni a prelungit cu două luni suspendarea controalelor la export.

Prima licitație americană de acest fel a pornit chiar de la o cerere a Impossible Metals. În aprilie 2025, firma a cerut autorităților federale să scoată la licitație zone din apele americane din jurul Samoei Americane. Licitația este programată pe 19 noiembrie și cuprinde peste 12,5 milioane de hectare, împărțite în două zone. Câștigătorii vor primi drepturi pe 20 de ani, însă Administrația pentru Minerale Marine precizează că un contract de concesiune nu autorizează, singur, extracția.

Planul a stârnit opoziție în teritoriu. Guvernatorul Samoei Americane a transmis că administrația sa nu sprijină în prezent extracția comercială. Un consiliu al liderilor tradiționali, o asociație locală și o organizație de mediu din Hawaii contestă licitația în două procese aflate la instanța federală din Honolulu. Judecătoarea nu a anunțat încă dacă se va pronunța înainte de 19 noiembrie.

În aceeași zi, rivala The Metals Company a anunțat că NOAA, agenția americană pentru oceane și atmosferă, ar urma să decidă până la jumătatea lui decembrie asupra cererii sale. Firma vrea să extragă noduli în apele internaționale, în baza unei legi americane. Secretarul general al ISA, Leticia Carvalho, a avertizat în repetate rânduri că exploatarea unilaterală ar încălca dreptul internațional.

Cele 450 de grame aduse la suprafață în septembrie sunt deocamdată doar o dovadă că tehnologia funcționează. Un singur test nu poate arăta însă cât de puțin rănit rămâne oceanul după o recoltare la scară industrială. În aceeași Zonă Clarion-Clipperton, urmele lăsate de un utilaj în 1979 se văd și astăzi.

DistribuieFacebookXWhatsApp

Articole înrudite

Comentarii

Nu există comentarii la acest articol.