Știință

NASA verifică dacă o groapă de pe Lună duce la o peșteră

NASA a selectat proiectul GIMLI, care va scana cu radar, senzori seismici și un gravimetru groapa Marius Hills, ca să afle dacă ascunde un tub de lavă.

de Marian Tomita · · Asistat de AI ·

Actualizat la 16 octombrie 2026 la 08:17: Lungimea estimată a cavității din Mare Tranquillitatis corectată (30–80 m, nu aproximativ 30 m); informația despre modulul de aselenizare și rover atribuită corect Planetary Science Institute; Nicky Fox este femeie.

Ilustrație artistică din 1997 a unei baze lunare: cupole și hangare, o antenă parabolică, vehicule pe roți și doi astronauți în costume albe pe suprafața Lunii
Ilustrație artistică din 1997 a unei baze lunare: cupole și hangare, o antenă parabolică, vehicule pe roți și doi astronauți în costume albe pe suprafața Lunii

NASA a selectat, la 30 septembrie, trei investigații științifice pentru viitoarea bază lunară. Una dintre ele, GIMLI, va verifica dacă groapa Marius Hills de pe Lună duce spre un tub de lavă, adică o galerie subterană lăsată de lava de odinioară. Instrumentele vor ajunge la suprafață cu un modul de aselenizare și un rover, potrivit Planetary Science Institute, care conduce proiectul.

Trei proiecte pentru Moon Base

Selecția face parte din programul PRISM (Payloads and Research Investigations on the Surface of the Moon), prin care NASA finanțează instrumente științifice trimise pe Lună. Transportul se face cu servicii comerciale, în cadrul inițiativei CLPS (Commercial Lunar Payload Services). Proiectele sprijină programul Moon Base, prin care agenția vrea să construiască primul avanpost uman pe Lună, în apropierea polului sud.

Pe lângă GIMLI, NASA a ales LEMS-SP, o stație autonomă care va urmări căderile de micrometeoriți, gazele ușoare din atmosfera extrem de subțire a Lunii și cutremurele lunare, cu ajutorul unui seismometru. Al treilea proiect, DISCO, va face primele măsurători directe ale gheții din capcanele reci minuscule de la suprafață. Va studia și cât de stabil este solul pentru deplasarea vehiculelor și cum îl afectează jeturile motoarelor de rachetă.

Nicky Fox, administrator asociat al NASA pentru Directoratul Misiunilor Științifice, a descris eforturile agenției drept un fel de ghid suprem de supraviețuire interplanetară. Ideea, a explicat ea, este ca știința să ajungă prima pe Lună și să ofere echipajelor informațiile necesare pentru a supraviețui nopților lunare.

Ce se știe despre groapa Marius Hills

Groapa se află în regiunea Marius Hills din Oceanus Procellarum, pe fața vizibilă a Lunii, într-o zonă cu vulcanism intens în trecutul îndepărtat. A fost identificată în imaginile sondei japoneze Kaguya, iar descoperirea a fost raportată în 2009. Imaginile ulterioare ale sondei americane Lunar Reconnaissance Orbiter arată o deschidere cu pereți abrupți, de câteva zeci de metri lățime și adâncă de între 34 și 40 de metri, în funcție de măsurătorile echipei camerei LROC.

Deschiderea se află în mijlocul unei văi sinuoase, numită în astronomie rimă, un tip de relief considerat urma unui vechi curs de lavă. De aceea, cercetătorii o interpretează drept o „fereastră” spre o galerie subterană, adică locul unde s-a prăbușit o parte din tavan. Ipoteza nu este însă confirmată, pentru că nu există încă măsurători făcute la fața locului.

O analiză din 2024, bazată pe date radar ale sondei LRO, indică pentru o altă groapă lunară, din Mare Tranquillitatis, o cavitate lungă de 30 până la 80 de metri. Este considerată primul indiciu al unui spațiu subteran accesibil pe Lună, dar nu spune nimic despre ce se află sub Marius Hills.

Cum caută GIMLI sub suprafață

Echipamentele nu vor coborî în groapă. Proiectul combină un radar care pătrunde în sol, senzori seismici și un gravimetru, instrument care măsoară variațiile câmpului gravitațional. Împreună, ele ar trebui să arate dacă sub zonă există un spațiu gol și cât de mare este. Mai multe camere vor fotografia suprafața și pereții gropii.

Proiectul este condus de Nathaniel (Than) Putzig, director asociat al Planetary Science Institute (PSI), organizație nonprofit. Gareth Morgan, cercetător la același institut, este director adjunct al echipei. Potrivit Space.com, instrumentele sunt construite în colaborare cu firma Honeybee Robotics.

NASA nu a anunțat încă o dată de lansare. Revista Astronomy.com notează că misiunea nu are un termen de zbor și nici un furnizor de transport confirmat.

De ce contează un adăpost natural

Dacă existența galeriei se confirmă, NASA spune că astfel de spații ar putea oferi astronauților protecție împotriva temperaturilor extreme, a radiațiilor ionizante și a micrometeoriților. Agenția precizează că identificarea lor acum ar putea influența planificarea viitoarelor habitate.

Gareth Morgan a explicat că un tub de lavă confirmat ar arăta și cum a funcționat vulcanismul pe Lună. Pe Pământ, astfel de galerii sunt frecvente în regiunile cu vulcanism bazaltic, iar specialiștii pot folosi cunoștințele despre ele pentru a interpreta observațiile de pe Lună.

Selecția GIMLI nu înseamnă însă că baza va fi construită în această groapă. Marius Hills se află departe de zona polului sud, unde NASA plănuiește Moon Base, iar comunicatul agenției vorbește despre pregătirea terenului pentru decizii viitoare, nu despre un amplasament ales. Chiar dacă radarul nu găsește nicio galerie, măsurătorile ar ajuta la înțelegerea modului în care s-a format groapa.

Ce urmează pentru misiunile lunare

NASA spune că își mărește ritmul misiunilor lunare pentru a construi Moon Base. Proiectele PRISM urmează după misiunea Artemis II: în aprilie, astronauții Artemis II au părăsit orbita terestră și au zburat spre Lună.

Agenția americană lucrează și la alte direcții de cercetare lunară. În septembrie, NASA și IBM au lansat un model de inteligență artificială pentru studiul Lunii, iar NASA a identificat și cel mai mare crater nou apărut pe Lună în 2024.

Surse: comunicatul NASA din 30 septembrie 2026; Space.com; Astronomy.com; Planetary Science Institute (prin ScienceDaily); Știrile ProTV, după Agerpres.

Imagine: ilustrație artistică din 1997 a unei baze lunare, nu o fotografie. Autor: Pat Rawlings, NASA/SAIC, domeniu public, via Wikimedia Commons; decupaj.

DistribuieFacebookXWhatsApp

Articole înrudite

Comentarii

Nu există comentarii la acest articol.