Cerul din „Noapte înstelată”, celebrul tablou al lui Vincent van Gogh, ar fi cel de dinaintea răsăritului din 22 iulie 1889, văzut din Saint-Rémy-de-Provence, susține un nou studiu publicat în revista Scientific Reports. Dacă datarea se confirmă, pictura ar fi fost terminată cu aproximativ o lună mai târziu decât se credea în mod obișnuit. Un fizician care nu a participat la cercetare o numește o ipoteză interesantă, nu un răspuns definitiv.
Rezultatele au fost prezentate joi, 22 octombrie, de o echipă din Coreea de Sud, potrivit Associated Press și Space.com. Subiectul a fost relatat în România și de Adevărul.
Ce susțin cercetătorii
Echipa este condusă de Elijah Jeong-hyun Kim, directorul general al companiei SLLAB din Seul, care produce telescoape robotizate, și doctorand la Școala de Cercetare Spațială a Universității Kyung Hee. Potrivit lui, cerul cel mai asemănător cu cel din pictură a fost cel din jurul datei de 22 iulie 1889, înainte de răsărit.
În acea dimineață, semiluna, planeta Venus și roiul stelar al Hiadelor, din constelația Taurului, se aflau pe cer în est, în aceeași configurație ca în tablou. Kim a spus că și câteva zile înainte sau după această dată ar fi putut inspira pictorul, dar că el consideră 22 iulie cea mai potrivită.
Istoricii de artă datează de mult timp pictura în iunie 1889, la scurt timp după ce Van Gogh a intrat la azilul din Saint-Rémy. Tabloul se află la Muzeul de Artă Modernă (MoMA) din New York.
Cum au verificat potrivirea
Cercetătorii au analizat tabloul din punct de vedere astronomic, au citit documente despre situația lui Van Gogh din iulie 1889 și au făcut analize meteorologice și ecologice, a explicat Kim pentru Space.com. Echipa a căutat locul din Saint-Rémy de unde se presupune că pictorul a desenat peisajul de sub cer și a reconstituit vederea de acolo.
Pentru potrivirea formelor, ei au folosit astrometria. Este o tehnică prin care un telescop compară o imagine a cerului cu coordonatele cerești stocate într-un computer. Au folosit și analiza Procrustes, o metodă statistică ce măsoară cât de bine se suprapun două seturi de puncte, după ce poziția, dimensiunea și rotația sunt ajustate. Metoda a fost potrivită fiindcă un roi stelar de pe pânză poate fi mai mare sau mai mic decât în realitate și ușor înclinat.
Kim a mers în 2019 în Franța, prima dată la jumătatea lunii iunie și a doua oară în jurul datei de 22 iulie. În iulie a găsit stele strălucitoare care răsăreau pe cerul de dinaintea zorilor, spre deosebire de iunie. Analizele meteorologice ale echipei sugerează că cerul era suficient de senin încât Van Gogh să vadă toate acestea.
Cercetătorii spun că au testat metodele și pe cerul din alte tablouri ale pictorului. Folosind aceeași metodă, echipa propune și că stelele din „Terasa cafenelei, noaptea” (1888) ar putea fi Triunghiul de Vară, potrivit unei relatări citate de presa americană.
Ce spun scrisorile lui Van Gogh
O dificultate a ipotezei este că 22 iulie cade la aproximativ o lună după data la care istoricii plasează pictura. Kim a studiat corespondența artistului. El a atras atenția asupra unei scrisori din perioada sfârșitului lunii mai și începutul lunii iunie 1889. În ea, Van Gogh povestește că privise cu mult înainte de răsărit peisajul de la fereastră, când se vedea doar luceafărul de dimineață, care părea foarte mare.
Potrivit lui Kim, asemenea însemnări sugerează că pictorul privea în mod repetat cerul de dinaintea răsăritului. Echipa a mai argumentat, pe baza scrisorilor către unul dintre frații artistului, că o criză pe care se presupune că a avut-o în iulie a avut loc mai târziu în acea lună. Unele scrisori menționează și cicadele, un indiciu pentru un iulie mai cald, susține Kim.
Cercetătorul subliniază însă că legătura dintre aceste observații și data picturii rămâne o interpretare și că a făcut apel și la propria imaginație. Ipoteza sa este că Van Gogh a conceput ideea în iunie și a terminat tabloul după 22 iulie. Pentru clarificări, ar fi necesare cercetări viitoare în istoria artei și în știința conservării operelor de artă.
Ce spun specialiștii care nu au participat
Jose Luis Aragon, fizician la Universitatea Națională Autonomă a Mexicului, a studiat „Noapte înstelată” din perspectiva fizicii și nu a participat la cercetare. El spune că studiul abordează o enigmă reală: în iunie 1889, Luna nu avea forma de semilună subțire din tablou. El consideră totuși data din iulie o ipoteză interesantă, nu un răspuns stabilit.
Aragon a descris studiul ca pe unul atent și cu adevărat interdisciplinar. El a notat că Van Gogh a pictat în atelierul azilului, după schițe și din memorie, deci cerul este probabil un compozit al mai multor nopți, așa cum recunosc și autorii. Cel mai convingător i se pare mesajul general: pictura nu este pură fantezie, iar pictorul a privit cerul real cu foarte multă atenție.
Potrivit Linda Hall Library, astronomul Donald Olson, cunoscut pentru analizele astronomice ale operelor de artă, a ajuns anterior la concluzia că „Noapte înstelată” este un compozit și nu reflectă o vedere dintr-un moment precis. Cercetări anterioare, începute în 1984 de istoricul de artă Albert Boime și astronomul George Abell, de la UCLA, apoi continuate de astronomul Charles Whitney, de la Harvard, nu au dus la un consens privind data cerului din pictură.
Kim nu a văzut încă tabloul în persoană la New York. După publicarea lucrării, a spus el pentru AP, va trebui să meargă să-l vadă pe viu.
Despre alte fenomene de pe cerul nopții, Semnal a scris în materialul despre Marte și Pleiadele care se apropie pe cerul nopții, iar despre alte descoperiri astronomice recente, în materialul NASA a descoperit cea mai tânără planetă cunoscută.
Surse: Associated Press (via ABC News); Space.com; Science News; Adevărul; Linda Hall Library; Scientific Reports (Kim și colab., 2026).
Imagine: „Noapte înstelată”, de Vincent van Gogh, 1889. Domeniu public, via Google Arts and Culture / Wikimedia Commons
