Regulile de intrare într-o țară din afara UE le stabilește în primul rând statul de destinație, iar un român le poate verifica gratuit, din surse oficiale, într-o seară. Ordinea contează: întâi sursa, apoi tipul de document, apoi pașaportul și dovezile cerute la graniță.
Sursa oficială vine înaintea oricărui forum sau agenții
Prima oprire e site-ul Ministerului Afacerilor Externe, care publică informații de călătorie pe țări: condiții de intrare, avertismente, date de contact ale misiunilor diplomatice. Informația de acolo e orientativă. Pentru intrare contează în primul rând informația oficială a statului în care ajungi.
A doua oprire e ambasada statului de destinație în România sau site-ul oficial al ministerului său de externe ori al autorității de imigrări. Acolo afli dacă cetățenii români au nevoie de viză, pentru ce scop și pentru cât timp. Verifică adresa site-ului. Intermediarii cu aspect asemănător percep taxe pentru formulare care costă mai puțin sau nimic pe canalul oficial.
Data contează. Regulile se schimbă, deci un articol vechi, o postare sau povestea unui prieten de acum doi ani nu ține loc de verificare. Fă-o cu o lună înainte de plecare și repetă-o cu o săptămână înainte.
Viză, autorizație electronică sau scutire: trei regimuri diferite
Viza e o aprobare de intrare acordată de statul de destinație. De regulă se cere înainte de plecare, printr-o cerere depusă la ambasadă, la un centru autorizat sau online, cu documente justificative. Unele state eliberează viză și la sosire, la frontieră, în condiții proprii, așa că momentul și locul obținerii se verifică pentru fiecare țară. Viza poate fi refuzată și se acordă pentru un scop și o perioadă precis stabilite.
Scutirea de viză înseamnă că românul intră fără viză pentru o ședere scurtă, în condiții fixate de stat: un număr maxim de zile într-o anumită perioadă și un scop limitat, de obicei turism sau afaceri. Ea nu acoperă automat orice activitate. Munca cere, de regulă, o autorizație separată, iar studiile pot fi permise fără viză doar în anumite cazuri, în funcție de țară, de durata șederii și de tipul programului. Ce e permis se verifică în sursa oficială a statului respectiv.
La mijloc se află autorizația electronică de călătorie. Nu e viză: de regulă se obține online, înainte de călătorie, de la autoritatea statului respectiv. Statele o numesc diferit, iar siglele cele mai cunoscute sunt ESTA, eTA și ETA. Regimurile diferă între state: la intrarea pe calea aerului, compania aeriană o poate verifica la îmbarcare și poate refuza urcarea în avion, chiar dacă scutirea de viză există. Unele state cer autorizația și la intrarea terestră sau maritimă, unde nu există îmbarcare pe zbor, iar controlul îl face autoritatea de frontieră.



