Craterul Chicxulub, lăsat în Peninsula Yucatán de asteroidul care a pus capăt erei dinozaurilor, a ascuns sub fundul mării un sistem hidrotermal activ timp de cel puțin 8 milioane de ani. Durata este de aproximativ patru ori mai mare decât se estima până acum, arată un studiu publicat în revista Communications Earth & Environment și prezentat de Universitatea din Glasgow în iunie 2026.
Potrivit universității, este cel mai longeviv sistem hidrotermal generat de un impact meteoritic documentat până în prezent. Rezultatul ridică întrebări despre cât de mult a putut dura un mediu favorabil vieții într-un loc cunoscut mai ales pentru distrugerea provocată de impact.
Ce au găsit cercetătorii în probele din foraj
Echipa internațională a analizat probe recoltate în 2016, în cadrul Expediției 364, organizate de International Ocean Discovery Programme și International Continental Scientific Drilling Programme. Forajul a ajuns în inelul de vârfuri al craterului, o structură de roci ridicate de forța impactului.
Printre probe se afla un tip de feldspat bogat în potasiu, format în urma circulației fluidelor fierbinți după impact. Dr. Annemarie Pickersgill, de la SUERC - Centrul pentru Științele Izotopilor din East Kilbride, Scoția, a datat acest mineral prin metoda argon-argon.
Vârstele obținute încep în momentul impactului, acum 66 de milioane de ani, și ajung la aproximativ 58 de milioane de ani în urmă. Rezultă o fereastră de 8 milioane de ani în care apa încălzită a continuat să circule prin rocile fracturate.
De ce a durat atât de mult activitatea hidrotermală
Asteroidul avea aproximativ 10 kilometri în diametru și a lăsat un crater de aproape 200 de kilometri. Impactul a declanșat o extincție în masă care a eliminat circa trei sferturi dintre plantele și animalele planetei, inclusiv toți dinozaurii non-aviari.
Sub suprafață, roca topită de impact a intrat în contact cu apa de mare din Golful Mexic. Rezultatul a fost un material poros, cu nenumărate buzunare de apă încălzită, condiții potrivite pentru susținerea microorganismelor.
Pentru a înțelege ce a menținut acest mediu activ, cercetătorii au folosit simulări pe computer actualizate cu datele din foraj. Modelele indică o combinație de permeabilitate ridicată a rocilor, căldură susținută de impact și condiții geotermale naturale, care corespunde intervalului de 8 milioane de ani.
Estimările anterioare, făcute la începutul anilor 2000, vorbeau despre circa 2 milioane de ani. Pickersgill a explicat că acele calcule erau considerate prudente încă de atunci, dar că noile rezultate au surprins totuși echipa.