Știință

Chicxulub: sistemul hidrotermal a durat 8 milioane de ani

Un sistem hidrotermal din craterul Chicxulub a rămas activ cel puțin 8 milioane de ani, de patru ori mai mult decât se credea, arată un studiu nou.

de Marian Tomita · · Asistat de AI ·

Pictură NASA a impactului asteroidului de la Chicxulub: dom de praf și gaze deasupra mării, cu nori, pterozauri în zbor și un fragment incandescent în colțul din dreapta sus
Pictură NASA a impactului asteroidului de la Chicxulub: dom de praf și gaze deasupra mării, cu nori, pterozauri în zbor și un fragment incandescent în colțul din dreapta sus

Craterul Chicxulub, lăsat în Peninsula Yucatán de asteroidul care a pus capăt erei dinozaurilor, a ascuns sub fundul mării un sistem hidrotermal activ timp de cel puțin 8 milioane de ani. Durata este de aproximativ patru ori mai mare decât se estima până acum, arată un studiu publicat în revista Communications Earth & Environment și prezentat de Universitatea din Glasgow în iunie 2026.

Potrivit universității, este cel mai longeviv sistem hidrotermal generat de un impact meteoritic documentat până în prezent. Rezultatul ridică întrebări despre cât de mult a putut dura un mediu favorabil vieții într-un loc cunoscut mai ales pentru distrugerea provocată de impact.

Ce au găsit cercetătorii în probele din foraj

Echipa internațională a analizat probe recoltate în 2016, în cadrul Expediției 364, organizate de International Ocean Discovery Programme și International Continental Scientific Drilling Programme. Forajul a ajuns în inelul de vârfuri al craterului, o structură de roci ridicate de forța impactului.

Printre probe se afla un tip de feldspat bogat în potasiu, format în urma circulației fluidelor fierbinți după impact. Dr. Annemarie Pickersgill, de la SUERC - Centrul pentru Științele Izotopilor din East Kilbride, Scoția, a datat acest mineral prin metoda argon-argon.

Vârstele obținute încep în momentul impactului, acum 66 de milioane de ani, și ajung la aproximativ 58 de milioane de ani în urmă. Rezultă o fereastră de 8 milioane de ani în care apa încălzită a continuat să circule prin rocile fracturate.

De ce a durat atât de mult activitatea hidrotermală

Asteroidul avea aproximativ 10 kilometri în diametru și a lăsat un crater de aproape 200 de kilometri. Impactul a declanșat o extincție în masă care a eliminat circa trei sferturi dintre plantele și animalele planetei, inclusiv toți dinozaurii non-aviari.

Sub suprafață, roca topită de impact a intrat în contact cu apa de mare din Golful Mexic. Rezultatul a fost un material poros, cu nenumărate buzunare de apă încălzită, condiții potrivite pentru susținerea microorganismelor.

Pentru a înțelege ce a menținut acest mediu activ, cercetătorii au folosit simulări pe computer actualizate cu datele din foraj. Modelele indică o combinație de permeabilitate ridicată a rocilor, căldură susținută de impact și condiții geotermale naturale, care corespunde intervalului de 8 milioane de ani.

Estimările anterioare, făcute la începutul anilor 2000, vorbeau despre circa 2 milioane de ani. Pickersgill a explicat că acele calcule erau considerate prudente încă de atunci, dar că noile rezultate au surprins totuși echipa.

Ce arată studiul și ce rămâne nedemonstrat

Termenul „oază de viață” trebuie înțeles cu prudență. Din comunicatul universității nu reiese că ar fi fost identificați microbi în probe; studiul datează existența unui mediu favorabil vieții, nu oferă o dovadă directă a organismelor care ar fi trăit acolo.

Alte cercetări au legat însă același tip de mediu de viața marină din apele de deasupra craterului. Un studiu publicat în Nature Communications, la care a participat Sean Gulick, profesor cercetător la Jackson School of Geosciences, a analizat o carotă de 829 de metri din forajul din 2016. Autorii au găsit urme de osmiu și au concluzionat că un sistem hidrotermal a îmbogățit oceanul cu nutrienți cel puțin 700.000 de ani. Gulick a spus că impacturile pot fi, uneori, și un catalizator pentru viață.

Implicații pentru originea vieții și pentru Marte

Autorii consideră că rezultatele ajută la înțelegerea modului în care viața ar fi putut apărea în sistemele hidrotermale din primele etape ale istoriei Pământului. Pickersgill a arătat că rocile poroase și fracturate create de impacturi formează micromedii în care microorganismele sunt protejate de radiații și de temperaturi extreme.

Cercetătoarea a menționat și Marte, o planetă fără atmosferă groasă, care a suferit numeroase impacturi, inclusiv în perioade cu mai multă apă. Constatările de la Chicxulub ar putea ajuta viitoarele misiuni de explorare spațială a planetei Marte să stabilească ce cratere au avut cele mai mari șanse să susțină viață.

Cercetarea despre trecutul îndepărtat al planetei continuă și în România, unde specialiștii au identificat în 2025, în Geoparcul Țara Hațegului, două specii noi de dinozauri.

Sursele informațiilor

Informațiile provin din comunicatul Universității din Glasgow despre studiul „A long-lived impact-generated hydrothermal system at the Chicxulub impact structure”, publicat în Communications Earth & Environment, și au fost confirmate de relatarea din presa britanică. Datele despre osmiu provin din comunicatul Jackson School of Geosciences, Universitatea Texas din Austin.

Imagine: pictură de Donald E. Davis / NASA (domeniu public), via Wikimedia Commons; decupaj 16:9.

DistribuieFacebookXWhatsApp

Comentarii

Nu există comentarii la acest articol.