Baraje fără utilitate, dar încă prezente pe râuri
Sute de baraje mici, praguri și stăvilare construite pe râurile din România au rămas fără utilitate după dispariția vechilor amenajări industriale, piscicole sau agricole. În multe locuri, aceste structuri au devenit obstacole pentru cursurile de apă și pentru fauna acvatică, deși rolul lor inițial a dispărut de decenii.
Fenomenul nu este izolat. În Europa, peste 600 de bariere de acest tip au fost demolate în 2025, în cadrul unor acțiuni de refacere a continuității râurilor. În România, însă, numeroase construcții similare au rămas în albie, degradate și acoperite treptat de aluviuni, vegetație și deșeuri.
Cazul vechiului prag de pe Cerna
Un exemplu este pragul de beton din Centrul Vechi al Hunedoarei, construit la începutul anilor ’50 pentru priza de apă a fostului combinat siderurgic. Construcția formează o treaptă de peste doi metri pe râul Cerna și îngreunează trecerea peștilor în amonte.
Barajul și-a pierdut importanța începând din anii ’60, după construirea barajului Cinciș-Cerna, aflat în amonte, la aproximativ zece kilometri de Hunedoara. Vechiul dig a rămas însă abandonat, fără o funcție clară în prezent.
Un localnic din Hunedoara spune că a văzut păstrăvi sărind peste acest prag, dar consideră că structura ar trebui demolată, pentru că nu își mai are rostul. În jurul ei, malurile au fost cuprinse de vegetație, iar pe apă continuă să se adune resturi aduse de râu sau aruncate de oameni.
Instalații industriale ruinate și albii colmatate
În apropierea vechiului prag se mai văd bazine de apă, conducte, o fostă stație de pompe și canale care au făcut parte din captarea de apă a uzinelor. Toate au rămas în ruină, iar zona de pe malul Cernei a fost îngrădită în timp. Peisajul s-a schimbat odată cu acumularea aluviunilor și a deșeurilor.
Râurile Cerna și Zlaști se unesc la poalele Castelului Corvinilor și au fost folosite de peste un secol pentru alimentarea uzinelor siderurgice. În acest context, multe dintre amenajările hidrotehnice construite atunci au ajuns astăzi fără întrebuințare, dar continuă să afecteze cursul apei.
Un baraj vechi, lăsat în urmă de timp
Pe Zlaști, tot în Hunedoara, se află unul dintre cele mai vechi baraje hidrotehnice din România, ridicat în secolul al XIX-lea și ruinat de jumătate de secol, împreună cu centrala electrică din vecinătate. Vechiul lac, folosit odinioară și pentru scăldat, este acum acoperit de aluviuni și deșeuri aduse de apă.
Instalațiile metalice și clapetele au fost furate, iar barajul și-a pierdut de mult utilitatea. Situații similare apar și pe alte văi din țară, unde construcțiile rămase în albie nu mai servesc comunităților, dar continuă să fragmenteze râurile.
Presiunea pentru eliminarea barierelor inutile
Demolarea barierelor abandonate a devenit o temă tot mai prezentă în Europa, mai ales acolo unde refacerea cursurilor de apă poate sprijini migrația peștilor și poate îmbunătăți starea ecologică a râurilor. În România, însă, multe astfel de structuri sunt încă prezente, deși nu mai au o funcție economică sau tehnică.
În lipsa unor intervenții, ele rămân semne ale unor epoci industriale apuse și, în același timp, obstacole concrete pentru râurile de astăzi. Cazurile de pe Cerna și Zlaști arată cât de mult s-au schimbat aceste locuri și cât de greu se desprind unele infrastructuri vechi de peisajul actual.
