Doar între un sfert și o treime dintre persoanele diagnosticate în prezent cu obezitate ar trebui considerate ca având o stare de sănătate precară, potrivit unui studiu publicat miercuri, 11 noiembrie, în revista Nature. Cercetarea, condusă de profesorul Francesco Rubino de la King's College London, a analizat date de la aproape 850.000 de adulți din China, Marea Britanie, SUA și Spania și se alătură apelurilor de a schimba felul în care se pune diagnosticul.
Ce arată studiul publicat în Nature
Autorii au aplicat o definiție nouă, care nu se mai bazează doar pe indicele de masă corporală (IMC), ci ține cont și de grăsimea corporală și de starea organelor. Rezultatul: în medie, doar aproximativ 27% dintre persoanele cu obezitate din cele patru țări suferă de forma clinică a bolii. Procentul reprezintă circa 8,5% din totalul adulților.
Restul persoanelor se încadrează în obezitatea preclinică, adică au un exces de grăsime, dar organele funcționează normal. Majoritatea acestui grup, în medie aproximativ 82%, nu a evoluat către forma clinică. Ratele de progresie au fost mai mari în China și în Spania.
Riscul de deces diferă mult între cele două grupuri
Potrivit comunicatului Universității Colorado Anschutz, al cărei cercetător Robert Eckel a participat la studiu, obezitatea clinică a fost asociată cu un risc de deces substanțial mai mare pe parcursul a 10 ani. În cazul celei preclinice, creșterea riscului a fost doar modestă. Între 77% și 91% dintre persoanele cu obezitate preclinică nu au dezvoltat boala activă în acest interval, în funcție de grupul analizat.
De ce nu mai ajunge indicele de masă corporală
IMC se calculează pe baza greutății și a înălțimii, iar un adult cu valoarea de cel puțin 30 este încadrat, de regulă, la obezitate. Calculul nu spune însă nimic despre cum este distribuită grăsimea și nici dacă ea afectează sănătatea. Rubino a arătat că imprecizia IMC este binecunoscută, dar că, până acum, specialiștii nu au avut un sistem mai bun.
Limitele IMC apar și în alte cercetări. Semnal a relatat recent despre un studiu pe 8.252 de adulți care leagă IMC-ul de declinul memoriei, un exemplu de indicator folosit în cercetare pentru efecte care merg dincolo de greutate.
Ce măsurători se adaugă
Noul model propune măsurarea grăsimii corporale, inclusiv prin circumferința taliei, alături de IMC. Cercetătorii au folosit și raportul dintre talie și înălțime, iar pragurile pentru talie au fost adaptate în funcție de origine etnică, pentru că grăsimea se distribuie diferit de la o populație la alta. Rezultatele arată că IMC singur a supraestimat obezitatea la unele persoane și a subestimat-o la altele.
Grăsimea din zona abdomenului este urmărită tot mai atent de cercetători. Un alt articol Semnal descrie legătura dintre grăsimea abdominală și îmbătrânirea biologică.
