Perspective

Gazul din Alaska și tiparul relației Trump-Kremlin

Demisiile de la Polar Train LNG și finanțarea Novatek se adaugă unui tipar pe care Semnal îl urmărește din 2025: interesele Rusiei ajung, prin afaceri, la masa negocierilor cu administrația Trump.

de Alin Radu · · Asistat de AI ·

Terminal de gaz natural lichefiat în nordul Norvegiei, imagine ilustrativă pentru proiectul Polar Train LNG din Alaska
Terminal de gaz natural lichefiat în nordul Norvegiei, imagine ilustrativă pentru proiectul Polar Train LNG din Alaska

Aproape întreaga conducere a Polar Train LNG, o companie americană care vrea să construiască un terminal de gaz lichefiat de 25 de miliarde de dolari în Alaska, a demisionat în septembrie. Fostul director general, Joel Riddle, spune că a descoperit că proiectul era finanțat și dirijat de Novatek, gigantul rus al gazelor aflat sub sancțiuni americane. Cazul a fost relatat la sfârșitul lui octombrie de Financial Times, The New York Times și The Wall Street Journal.

Luată separat, povestea ar fi un scandal de conformitate cu sancțiunile. Pusă lângă alte episoade din ultimii doi ani, ea seamănă mai mult cu o piesă dintr-un tipar.

Ce s-a întâmplat la Polar Train LNG

Proiectul a fost lansat în martie 2026. Planul era ca gazul de pe North Slope să fie lichefiat cu echipamente Novatek, construite inițial pentru Arctic LNG 2, proiectul rusesc din Arctica vizat de sancțiunile americane. Gazul ar urma să fie vândut clienților din Asia.

Riddle, fost inginer ExxonMobil, credea că banii vin de la două surse. Prima era Gentry Beach, un finanțator texan, coleg de facultate cu Donald Trump Jr. și cu relații vechi în familia Trump. A doua era Tech Wave, o firmă din Abu Dhabi. Potrivit lui Riddle, Beach nu investise de fapt nimic, iar banii trimiși prin Abu Dhabi proveneau, cel puțin parțial, de la Novatek.

The New York Times a văzut mesaje în care directori Novatek discutau transferul a până la 15 milioane de dolari către Tech Wave. Financial Times a văzut conversații în care Denis Solovyov, membru al conducerii Novatek, cerea grăbirea transferurilor. Riddle a cerut opinia juridică a firmei Baker Botts privind riscul de încălcare a sancțiunilor, apoi a plecat. Directorul financiar și alți directori l-au urmat.

Polar LNG spune că Riddle a fost concediat, îl numește angajat nemulțumit și susține că respectă legea americană. Tech Wave afirmă că Novatek nu deține nimic în firmă. Novatek confirmă că a cedat Tech Wave dreptul de a-i folosi tehnologia și că a semnat în aprilie un memorandum cu Polar Train. Compania rusă spune acum că vrea o participație minoritară. Detaliile cazului sunt și în știrea Semnal despre finanțarea secretă a proiectului Polar LNG.

Patru analize Semnal, un singur tipar. Citește și în Perspective:

Schimbul discutat la Kremlin

Partea care mută povestea din zona afacerilor în zona politicii este alta. Potrivit The New York Times, Vladimir Putin a adus proiectul din Alaska în discuție în septembrie, la întâlnirea cu emisarii lui Donald Trump, Steve Witkoff și Jared Kushner.

Financial Times relatează că negocierile au vizat un schimb: Novatek ar aduce tehnologie și experiență pentru terminalul din Alaska, iar Washingtonul ar analiza ridicarea sancțiunilor asupra Arctic LNG 2. Novatek neagă că acordul ar fi fost condiționat de relaxarea sancțiunilor.

Trebuie spus clar ce nu știm. Nu există, până acum, dovezi publice că Witkoff sau Kushner ar fi știut de finanțarea ascunsă. Știm însă că proiectul unei companii sancționate a ajuns pe masa unei negocieri de pace, ca monedă de schimb.

Sancțiuni suspendate, uși deschise

Cronologia contează. Pe 18 septembrie, Trump a semnat legea care purta numele senatorului Lindsey Graham și impunea sancțiuni dure pentru cumpărătorii de energie rusească. Pe 16 octombrie, cu două zile înainte de intrarea ei în vigoare, Trump a suspendat prin ordin executiv cele mai multe dintre prevederi. Justificarea oficială a fost că sancțiunile ar împinge Rusia de la masa negocierilor.

Cu câteva zile înainte, administrația anunțase un acord pentru importul de motorină rusească. Am arătat atunci de ce acordul pe motorină înseamnă că SUA au schimbat tabăra în război. Proiectul din Alaska completează imaginea: Rusia nu cere doar pace, ci acces la piața și la capitalul american.

Un tipar, nu un accident

În martie 2025, după scena din Biroul Oval în care Trump și J.D. Vance au încercat să-l pună la colț pe Volodimir Zelenski, scriam despre implicațiile pentru securitatea europeană. „Pacea” propusă Ucrainei atunci însemna pierderea a patru regiuni, o armată redusă și renunțarea la NATO. La acea întâlnire, Reuters și Associated Press nu au fost primite, dar corespondentul TASS a fost în sală.

În mai 2025, întrebam dacă preluarea conducerii SUA este cea mai de succes operațiune a Rusiei. Fostul specialist FBI în contrainformații Johnathan Buma susținea, într-un documentar ZDF, că Elon Musk fusese ținta unei operațiuni de influență rusești reușite. Buma a numit-o „cel mai mare eșec din istoria contrainformațiilor americane”. Acuzațiile lui nu au fost confirmate oficial, iar Buma era atunci urmărit penal pentru divulgare de informații clasificate.

În februarie 2026, analizam legăturile lui Jeffrey Epstein cu Rusia și ideea de kompromat ca instrument de influență. Concluzia era că o rețea care adună materiale compromițătoare despre elite are valoare strategică pentru orice serviciu interesat. Mecanismul nu cere neapărat șantaj direct. Uneori e suficient un cerc de oameni care au ceva de pierdut sau de câștigat.

În septembrie 2026, ProPublica arăta că o parte din petrecerea de nuntă a lui Donald Trump Jr. din Bahamas a fost plătită de Umar Kremlev. Kremlev conduce o organizație finanțată de Gazprom și a fost decorat de Putin. Trump a spus că nu vede nimic greșit.

Acum, un prieten de facultate al aceluiași Trump Jr. apare ca față americană a unui proiect pe care, potrivit fostului director general, îl finanța de fapt o companie rusă sancționată. Iar proiectul ajunge în discuțiile dintre Putin și emisarii președintelui.

Niciun episod nu dovedește singur o coordonare. Puse cap la cap, ele descriu însă aceeași metodă: Moscova nu caută doar agenți, ci interese. Oferă afaceri, cadouri și proiecte oamenilor din jurul puterii, iar ridicarea sancțiunilor devine argument comercial, nu doar diplomatic.

Ce nu știm încă și ce urmează

Rămân întrebări fără răspuns. Nu știm cine a primit avertismentele juridice ale lui Riddle și dacă au ajuns la Casa Albă. Nu știm dacă Trezoreria va aproba achiziția echipamentelor rusești, aprobare de care Polar LNG are încă nevoie. Nu știm nici dacă sancțiunile asupra Arctic LNG 2 vor fi ridicate.

Pentru Europa și pentru România, lecția e aceeași ca în 2025. Garanția americană de securitate nu mai poate fi tratată ca un dat. Când o companie sancționată pentru că finanțează economia de război a Rusiei poate negocia acces la Alaska, Europa trebuie să-și construiască singură apărarea și să-și protejeze singură regimul de sancțiuni.

DistribuieFacebookXWhatsApp

Articole înrudite

Comentarii

Nu există comentarii la acest articol.