Istorie

Lista lui Schindler și arhiva a peste 50.000 de mărturii

Lista lui Schindler a dus la o arhivă uriașă de mărturii: povestea supraviețuitorilor de pe platoul din Cracovia și a fundației create de Spielberg.

de Erika Badea · · Asistat de AI

Fotografie personală a autoarei, Erika Badea: intrarea în lagărul Auschwitz-Birkenau, clădirea din cărămidă roșie cu turnul de gardă și linia ferată, cu vizitatori în prim-plan
Fotografie personală a autoarei, Erika Badea: intrarea în lagărul Auschwitz-Birkenau, clădirea din cărămidă roșie cu turnul de gardă și linia ferată, cu vizitatori în prim-plan

În 1993, pe platoul filmărilor pentru „Lista lui Schindler”, la Cracovia, Steven Spielberg a fost abordat de mulți supraviețuitori ai Holocaustului. Voiau un singur lucru: să li se asculte povestea. Unii dintre ei se întorseseră în Polonia pentru prima dată.

Am văzut filmul și am ajuns, acum câțiva ani, la Cracovia. M-a impresionat totul, de la oraș până la lagăre. Poate de aceea povestea de mai jos mi-a rămas în minte.

Ce voiau supraviețuitorii de la Spielberg

Spielberg a povestit mai târziu că oamenii aceia voiau să-i vorbească despre părinții lor, despre frați și surori, despre viața de după supraviețuire. A înțeles că nu căutau un film despre viețile lor. Căutau un loc în care să fie auziți.

A înțeles și altceva: timpul nu era de partea lor. Ideea lui a fost să înregistreze mărturiile înainte să fie prea târziu.

Filmul, despre Oskar Schindler și cei aproximativ 1.200 de evrei salvați de el, a primit șapte premii Oscar în martie 1994, din douăsprezece nominalizări. Spielberg a refuzat să țină vreun dolar din profit, pe care îl numea „bani de sânge”.

Fundația care a pornit în 1994

La un an după terminarea filmului, Spielberg a înființat Fundația pentru Istorie Vizuală a Supraviețuitorilor Shoah. Astăzi se numește USC Shoah Foundation și face parte din Universitatea din California de Sud din ianuarie 2006.

Echipa a pregătit 2.300 de candidați la rolul de intervievator, în 24 de țări, și a angajat 1.000 de operatori video. Cei mai mulți supraviețuitori au fost filmați acasă, în limba lor. Un interviu dura, în medie, puțin peste două ore.

Povestea nu începea cu lagărele. Începea cu viața de dinainte, cu familia și casa copilăriei, apoi urma războiul, apoi viața de după. Aproximativ 150 de interviuri s-au încheiat chiar la fața locului, la foste lagăre, ghetouri sau în fața caselor de dinainte de război.

Rezultatul a fost aproape 52.000 de mărturii, înregistrate în 56 de țări și în 32 de limbi, însumând peste 100.000 de ore de film. Nu au vorbit doar supraviețuitori evrei. Au depus mărturie și romi, sinti, Martori ai lui Iehova, deținuți politici, salvatori și soldați eliberatori.

Fata din Cracovia care și-a găsit vocea

Printre cei care au depus mărturie s-a numărat Celina Biniaz, născută la Cracovia în 1931. Potrivit USC, este cea mai tânără femeie de pe lista lui Schindler. Ea și mama ei au fost duse, din greșeală, la Auschwitz, iar Schindler a obținut apoi eliberarea femeilor de pe listă.

După război, Celina a tăcut zeci de ani, chiar și în fața propriilor copii. Motivul, spune ea, era simplu: nu credea că o va înțelege cineva. Filmul a schimbat asta. În 1996 și-a înregistrat mărturia pentru fundație, la fel ca mama ei.

Ea îi spune mereu lui Spielberg că Oskar Schindler i-a dat viața, iar el i-a dat o voce.

Vocile din România și arhiva de azi

Arhiva păstrează și mărturii din România. Institutul a realizat 146 de interviuri în țara noastră și 129 în limba română. În peste o sută dintre ele se vorbește despre munca forțată în detașamente organizate de armata română, iar printre martori se numără supraviețuitori ai pogromului de la Iași.

Despre cât de repede se subțiază rândul martorilor am scris și noi la Semnal, la moartea lui Leonard Zăicescu, supraviețuitor al Holocaustului din România. La comemorările de la Auschwitz-Birkenau, supraviețuitorii mai revin să povestească, iar rândurile lor se răresc de la an la an.

Astăzi arhiva depășește 60.000 de mărturii, nu doar despre Holocaust, ci și despre alte genocide, de la Rwanda la Armenia. Spielberg consideră munca fundației cea mai importantă moștenire a filmului.

M-am gândit din nou la Cracovia și la copiii care au trăit acolo, înainte să devină martori. Pietrele nu povestesc. Povestesc oamenii, cât mai sunt printre noi. Ce facem noi cu vocile pe care încă le putem asculta?

Surse: USC Shoah Foundation, United States Holocaust Memorial Museum, JTA, Jewish Journal, Penn Today, Academia de Film din SUA (oscars.org).

DistribuieFacebookXWhatsApp

Articole înrudite

Comentarii

Nu există comentarii la acest articol.