Istorie

Monumentul Poroineanu din Bellu: legenda și realitatea

Legenda spune că statuia din Cimitirul Bellu îi înfățișează pe doi tineri frați care s-au iubit fără să știe. Istoricii locali spun că e vorba de Constantin Poroineanu și de sora lui, Eufrosina.

de Erika Badea · · Asistat de AI

Grupul statuar Poroineanu din Cimitirul Bellu: un bărbat de bronz, îngenuncheat, își sprijină capul pe un catafalc de piatră
Grupul statuar Poroineanu din Cimitirul Bellu: un bărbat de bronz, îngenuncheat, își sprijină capul pe un catafalc de piatră

Monumentul Poroineanu din Cimitirul Bellu, București, este legat de peste un secol de povestea a doi tineri care s-ar fi iubit fără să știe că sunt frați. Cercetările istoricilor locali, făcute pe documente de arhivă, indică altceva: moșierul Constantin Poroineanu nu a avut copii, iar statuia îl înfățișează, potrivit lor, pe el și pe sora lui, Eufrosina, moartă în 1902.

Legenda care circulă de peste un secol

Varianta cea mai răspândită spune că Poroineanu, mare proprietar din Caracal, ar fi avut în tinerețe, în timpul studiilor la Paris, o relație din care s-a născut o fiică rămasă în Franța. Fiul lui, Sergiu, ar fi plecat apoi la studii în același oraș și s-ar fi căsătorit cu o tânără. Întorși în țară, cei doi ar fi aflat că sunt frați vitregi și s-ar fi sinucis, iar tatăl i-ar fi urmat în septembrie 1908.

Unele relatări le dau celor doi numele Sergiu și Mirabelle. Alte variante schimbă detaliile: într-una, doica băiatului descoperă legătura de sânge, în alta, tatăl însuși pune lucrurile cap la cap, după cum arată Evenimentul Zilei. Un articol publicat de Turism Istoric în 2024 reia varianta cu fiul și fiica, iar Mediafax a publicat în aprilie 2026 o versiune în care bătrânul moșier ajunge în fața unui judecător, deși textul precizează că nu există o documentare solidă a cazului.

Ce spun documentele despre Constantin Poroineanu

Constantin Poroineanu s-a născut în 1843, la Târgoviște, și a murit la 15 septembrie 1908. A studiat Dreptul la București și la Paris, a fost mare proprietar de moșii în județul Romanați și parlamentar liberal, iar în Caracal a rămas cunoscut ca filantrop.

Monografia „Contribuții la biografia lui Constantin Poroineanu”, publicată în 2017 de Ion D. Tilvănoiu, Floriana Tilvănoiu și Vasile Radian, concluzionează că el nu s-a căsătorit niciodată și nu a avut copii, notează Evenimentul Istoric. Aceeași concluzie apare în DailyBusiness, care citează documente din Arhivele Naționale Istorice Centrale, consultate de aceiași istorici.

Poroineanu avea în schimb o soră, Eufrosina, descrisă drept o femeie cultă și pasionată de muzică, necăsătorită, care a locuit în casa fratelui ei. Ea a murit la 15 februarie 1902. Un articol de documentare publicat pe AmFostAcolo, care rezumă cercetările istoricilor din Romanați, spune că în testament ea și-a lăsat averea lui Constantin.

Cine apare, de fapt, în statuie

Grupul statuar este opera sculptorului italian Raffaello Romanelli și înfățișează un bărbat îngenuncheat lângă o femeie întinsă pe un pat. Singura inscripție de pe soclu este „Eufrosina Porroineanu XV Februar MCMII”, adică data morții ei, notează EVZ. Istoricii locali consideră că personajele sunt Constantin și sora lui.

Potrivit AmFostAcolo, ansamblul a fost comandat de Poroineanu înainte de moartea lui și nu era încheiat când s-a sinucis. Testamentul prevedea ca Primăria Caracal să plătească terminarea lucrării, iar plata sculptorului a fost amânată până pe la 1910.

În spatele sculpturii au existat 12 șerpi de bronz, din care a rămas unul singur. Mulți istorici îi văd ca pe o metaforă a bârfei, iar Fanatik propune o altă lectură, cea a șarpelui de casă, simbol străvechi al protecției.

De unde a pornit legenda

Povestea nu are o origine clară. Potrivit VICE România, care îl citează pe istoricul Damian Anfile, specialist în Cimitirul Bellu, moartea Eufrosinei din 1902 a coincis cu sinuciderea a doi tineri într-un hotel din Cașovia, azi Košice, în Slovacia. Ziarele vremii au legat cele două evenimente.

Articolul de pe AmFostAcolo adaugă că știrea a apărut în ziarul Universul a doua zi după moartea Eufrosinei și că poliția nu i-a identificat pe cei doi tineri. După sinuciderea lui Poroineanu din 1908, presa ar fi asociat cele două cazuri, iar autorul crede că așa s-a născut legenda.

Fanatik îl citează tot pe Anfile, care vede originea poveștii în felul în care a fost compusă sculptura: un bărbat îndurerat lângă un trup întins, imagine care invită la o poveste de dragoste. Presa din 1908 a dus-o apoi mai departe.

Documentele citate nu explică de ce s-a sinucis Poroineanu. Fanatik și autorul AmFostAcolo avansează ipoteza că nu a mai suportat pierderea surorii, dar este o presupunere, nu un fapt dovedit.

Ce a lăsat Poroineanu orașului Caracal

Cu o zi înainte de moarte, la 14 septembrie 1908, Poroineanu a întocmit un testament prin care a făcut din Primăria Caracal legatar universal. Averea este estimată la 3,1 milioane de lei, potrivit Playtech. Pe lângă sume pentru rude și apropiați, documentul prevedea fonduri pentru terminarea monumentului din Bellu și pentru două paturi la spitalul din Târgoviște.

Orașul îi datorează și parcul care îi poartă numele: în 1893, Poroineanu a cedat primăriei un heleșteu și pădurea din jur pentru amenajarea lui. Un bust de bronz al lui a fost instalat la intrarea în parc în 1928, a fost topit în perioada comunistă și a fost refăcut în 2008, potrivit AmFostAcolo.

Monumentele funerare sunt tratate ca martori ai istoriei și în alte locuri din țară: la Gura Sărății, de exemplu, ele au fost restaurate și digitalizate cu coduri QR. Semnal a scris și despre un loc cu istorie din jurul Capitalei, în povestea capelei părăsite din Pădurea Băneasa.

DistribuieFacebookXWhatsApp

Articole înrudite

Comentarii

Nu există comentarii la acest articol.