Istorie

Harta lui Dughin și ce a însemnat Armata Roșie în România

Înaintea summitului Trump-Putin-Xi, Aleksandr Dughin a distribuit o hartă în care Europa revine Rusiei. Documentele din arhive arată cum a arătat „sfera rusă” pentru România după 1944.

de Alin Radu · · Asistat de AI

Harta „lumii tripolare” distribuită de Aleksandr Dughin pe X, în care Europa și Africa sunt atribuite Rusiei. Captură X / @AGDugin
Harta „lumii tripolare” distribuită de Aleksandr Dughin pe X, în care Europa și Africa sunt atribuite Rusiei. Captură X / @AGDugin

Ideologul rus Aleksandr Dughin a distribuit luni pe X o hartă a unei „lumi tripolare”, în care Europa întreagă, inclusiv România, intră în sfera Rusiei. Postarea a apărut cu trei zile înainte de prima întâlnire în trei dintre Vladimir Putin, Xi Jinping și Donald Trump, programată pe 19 noiembrie la Shenzhen, în China. Pentru România, ideea unei „sfere rusești” nu este o abstracțiune: țara a trăit-o direct între 1944 și 1958, sub ocupația Armatei Roșii.

Ce arată harta distribuită de Dughin

Dughin a însoțit imaginea de un mesaj scurt, „în ajunul summitului lumii tripolare”, precizând că harta a fost „găsită pe internet”. Legenda, scrisă în portugheză, împarte planeta în trei. Statelor Unite le revin cele două Americi, Groenlanda și Japonia. Chinei îi revin Asia, fără Rusia și Japonia, plus Oceania. Rusiei îi revin Europa și Africa, pe lângă teritoriul actual.

Cu o zi înainte, Dughin scrisese că modernitatea occidentală ar fi, în esență, „anti-occidentală” și că adevărata confruntare ar fi între aceasta și „Estul”, pe care l-ar fi pervertit prin colonizare și modernizare. Dughin este cunoscut ca teoretician al eurasianismului și autor al lucrării „Bazele geopoliticii” (1997), care pleda pentru extinderea influenței Moscovei asupra Europei.

Întâlnirea de la Shenzhen are loc în marja summitului APEC, găzduit de China pe 18-19 noiembrie. Potrivit Casei Albe și presei internaționale, pe agendă se află controlul armelor nucleare și războiul cu Iranul, iar războiul din Ucraina nu ar urma să fie discutat. Detalii despre întâlnire găsiți în articolul nostru Putin, Xi și Trump se întâlnesc joi la Shenzhen.

Postările lui Aleksandr Dughin pe X, 15-16 noiembrie 2026: harta „lumii tripolare” în care Europa revine Rusiei. Captură X / @AGDugin
Postările lui Aleksandr Dughin pe X, 15-16 noiembrie 2026: harta „lumii tripolare” în care Europa revine Rusiei. Captură X / @AGDugin

Ce a însemnat sfera rusă pentru România în 1944

Armata Roșie a intrat pe teritoriul României în primăvara lui 1944, în timpul operației Uman-Botoșani, și a rămas în țară până în 1958, arată istoricul Constantin Hlihor în lucrarea „Armata Roșie în România. Adversar, aliat, ocupant”. După 23 august 1944, România întorsese armele împotriva Germaniei și era, teoretic, aliata URSS. În practică, trupele sovietice s-au comportat ca o armată de ocupație.

Arhivele Naționale păstrează sute de plângeri ale civililor și rapoarte ale prefecturilor, adunate în fondul Comisiei Române pentru Aplicarea Armistițiului (1944-1950). Documentele, consultate de Europa Liberă, descriu jafuri, distrugeri, răpiri, violări de domiciliu și dezarmarea polițiștilor de către soldați sovietici. Plângerile au rămas fără urmare.

Unul dintre cazuri: pe 1 decembrie 1944, o elevă de 13 ani din Timișoara a fost luată într-un camion de un medic căpitan sovietic și trei soldați, iar Chestura Poliției Arad a cerut identificarea ei. Un gardian public raporta în 1944 că ofițeri sovietici veneau noaptea să ceară prostituate, amenințându-l cu pistolul. Cele mai multe abuzuri consemnate de poliție provin din județul Constanța.

În septembrie 1944, Marele Stat Major a interzis transmiterea în clar a știrilor despre armata sovietică. Rapoartele urmau să fie trimise doar cifrat. Volume de documente publicate după 1990, precum „Ocupația sovietică în România. Documente 1944-1946” (Flori Stănescu, Dragoș Zamfirescu) și „Armata Roșie în Banat 1944-1958” (Constantin C. Gomboș), consemnează și violuri și crime asupra civililor. Despre aceeași perioadă am scris și în Davai ceas, davai palton!.

Violurile Armatei Roșii, de la Belgrad la Berlin

Abuzurile nu au fost o excepție românească. Comunistul iugoslav Milovan Djilas a relatat în „Convorbiri cu Stalin” că, atunci când s-a plâns de violurile comise de soldații sovietici în Iugoslavia, Stalin i-a răspuns, în esență, că trebuie să înțeleagă un soldat care a străbătut mii de kilometri prin sânge și foc și vrea să se distreze cu o femeie.

În Germania, cele mai citate estimări aparțin regizoarei Helke Sander și istoricei Barbara Johr: aproximativ două milioane de femei violate în estul Germaniei, dintre care circa 110.000 în Berlin, unde până la 10.000 ar fi murit în urma agresiunilor. Istorica Miriam Gebhardt propune o estimare mai prudentă, de aproximativ 860.000 de victime în toată Germania. Dintre acestea, circa 590.000 ar fi fost violate de militari sovietici, iar restul de soldați ai aliaților occidentali, mai ales americani.

Pentru Viena, istoricul Geoffrey Roberts menționează estimări de 70.000-100.000 de violuri după intrarea Armatei Roșii, în aprilie 1945. Frica de sovietici a împins atunci și multe familii germane și austriece, inclusiv familii de naziști, la sinucidere.

Viena, 14 aprilie 1945: ofițeri sovietici lângă trupurile unei familii; potrivit legendei de arhivă, un nazist și-a ucis familia și s-a sinucis înaintea sosirii Armatei Roșii. Imaginea circulă online, eronat, ca fotografie a unor victime ale violurilor. Foto: Evgheni Haldei
Viena, 14 aprilie 1945: ofițeri sovietici lângă trupurile unei familii; potrivit legendei de arhivă, un nazist și-a ucis familia și s-a sinucis înaintea sosirii Armatei Roșii. Imaginea circulă online, eronat, ca fotografie a unor victime ale violurilor. Foto: Evgheni Haldei

Cum circulă istoria rescrisă

Tema revine periodic în rețelele sociale, adesea deformată. O postare virală recentă pune cele „două milioane” de violuri pe seama „Aliaților” în general, deși estimarea lui Sander se referă la zona sovietică. Aceeași postare folosește fotografia lui Haldei de mai sus ca imagine a unor victime ale violurilor și include cifre pe care nu le-am putut confirma. Mesajul final al textului acuză Occidentul de ipocrizie, fără să numească Armata Roșie.

Nici Moscova nu recunoaște abuzurile. În 2019, Ambasada Rusiei la București a afirmat public că Armata Roșie nu a comis atrocități în România, iar USR a cerut atunci Ministerului de Externe o reacție oficială. Istoricii români care au lucrat în arhive au contestat afirmația pe baza documentelor din epocă.

Harta distribuită de Dughin reia, sub forma unei glume „găsite pe internet”, aceeași idee: o Europă împărțită în sfere de influență, în care statele mici nu au cuvânt. Pentru România, documentele din 1944-1958 arată concret cum a arătat o astfel de împărțire.

Surse: Alexander Dugin (X), Casa Albă și Ministerul de Externe chinez (via Bloomberg, Japan Times, CBS), Europa Liberă România, Arhivele Naționale ale României, Constantin Hlihor, Miriam Gebhardt („Crimes Unspoken”), Helke Sander și Barbara Johr („BeFreier und Befreite”), Milovan Djilas („Convorbiri cu Stalin”).

DistribuieFacebookXWhatsApp

Articole înrudite

Comentarii

Nu există comentarii la acest articol.