Istorie

Tragedia petrolierului Independența, 47 de ani mai târziu

Acum 47 de ani, petrolierul românesc Independența a fost lovit de un cargou grecesc în Bosfor. Din 45 de marinari, doar trei au supraviețuit.

de Anca Diaconescu · · Asistat de AI

Portul Haydarpașa din Istanbul, la intrarea în Bosfor, zona în care a ars petrolierul Independența în 1979
Portul Haydarpașa din Istanbul, la intrarea în Bosfor, zona în care a ars petrolierul Independența în 1979

În zorii zilei de 15 noiembrie 1979, la intrarea sudică în Bosfor, cargoul grecesc „Evriali” a izbit petrolierul românesc „Independența”. Au urmat trei explozii, iar țițeiul scurs în mare a luat foc pe suprafața apei. Din cei 45 de membri ai echipajului, 42 au murit.

Astăzi se împlinesc 47 de ani de la tragedia considerată cea mai mare catastrofă din istoria navigației maritime românești. Pe 11 dintre marinari marea nu i-a mai dat înapoi. Trupurile lor nu au fost găsite niciodată, iar familiile nu au avut un mormânt la care să aprindă o lumânare.

Mândria flotei, la al 19-lea voiaj

„Independența” fusese lansată la apă pe 28 mai 1977, la Șantierul Naval Constanța. Era primul petrolier de mare capacitate construit în România, din seria celor de 150.000 de tone, și devenise nava-amiral a flotei comerciale. La bord avea piscină, sală de sport și spații de recreere pentru echipaj.

În noiembrie 1979, nava se întorcea din Libia cu tancurile pline de țiței. Era al 19-lea ei voiaj. În jurul orei 4:35, cargoul grecesc a lovit-o în zona tancurilor de marfă. Nava grecească nu avea pilot la bord, iar ofițerii ei o lăsaseră în grija timonierului. În anchetă, acesta a declarat că a văzut două lumini de poziție, aflate la peste 200 de metri una de alta. Le-a luat drept două nave diferite și a încercat să treacă printre ele.

Scânteile de la impact au aprins petrolul revărsat prin spărtură. Petrolierul s-a transformat într-o torță, a eșuat în apropierea portului Haydarpașa din Istanbul și a ars 29 de zile, până pe 14 decembrie. Epava nu a mai putut fi reparată.

„Focul venea după mine”

Ioan Gomboșanu avea 26 de ani și era timonier. Astăzi este singurul dintre cei trei supraviețuitori care mai trăiește. Ceilalți doi, șeful mecanic Sorin Mihăilescu și ofițerul mecanic Dragoș Voicescu, au murit între timp.

Cu bărcile de salvare inutilizabile și puntea în flăcări, comandantul a dat ordinul ca fiecare să se salveze cum poate. Gomboșanu a sărit în întuneric de la aproximativ 19 metri. „Am sărit în ghemuit. Nu vedeam nimic”, a povestit el la Tomis TV. Apa avea 9 grade. A înotat aproape o oră spre mal, cam trei kilometri, cu flăcările la câțiva metri în urma lui. „Focul venea după mine. Îmi încălzea ceafa.”

Pe țărm l-au ajutat localnicii. Un turc l-a urcat, ud leoarcă, în mașina lui și i-a dat un pulover. La spital, își amintește marinarul, nimeni nu a cerut nimic în schimb.

Recunoscut după catarama curelei

Salvarea nu a pus capăt coșmarului. La morgă, Gomboșanu și-a căutat colegii printre trupurile aduse din mare. Mulți erau de nerecunoscut, arși sau umflați de apă. „L-am recunoscut pe ofițerul doi punte doar după catarama curelei”, a mărturisit el.

O comisie de anchetă a stabilit ulterior că vina pentru dezastru aparținea în proporție de 90 la sută echipajului grec.

Florile smulse de Securitate

În România, tragedia a fost învelită în tăcere. Ziarul „Scînteia” a dat doar o informație de câteva rânduri despre un „grav accident”, din care cititorii nu puteau afla câți oameni muriseră.

Când Gomboșanu s-a întors în țară, soția îl aștepta la aeroport cu trei flori, câte una pentru fiecare supraviețuitor. Un reprezentant al Securității i le-a smuls din mână și le-a aruncat. „A zis că «nu e voie cu sentimente»”, își amintește fostul marinar.

Un loc pentru o floare

Constantin Cumpănă a adunat în 2006 mărturiile supraviețuitorilor și ale familiilor în cartea „Tragedia navei Independența”. Alături de scufundarea navei „Mogoșoaia” pe Dunăre, în 1989, dezastrul din Bosfor rămâne una dintre cele mai grele pierderi din istoria navigației românești.

În noiembrie 2025, Ioan Gomboșanu a cerut sprijin pentru o troiță dedicată victimelor de pe „Independența” și marinarilor civili pierduți pe mare. Discutase cu primarul din Techirghiol despre amplasarea ei în Grădina Botanică. „Sunt 11 familii care nu au unde să pună o floare”, spunea el atunci. Nu cerea mai mult decât o troiță din lemn și o bancă, într-un loc liniștit.

În 2029 se vor împlini 50 de ani de la tragedie. Gomboșanu spunea că, dacă va trăi, va fi acolo la comemorare. „Și troița trebuie să fie și ea”, a adăugat el.

DistribuieFacebookXWhatsApp

Articole înrudite

Comentarii

Nu există comentarii la acest articol.