Lenjeria intimă este adesea privită ca o invenție modernă, însă dovezile arheologice arată o istorie de mii de ani. Unele dintre cele mai vechi piese documentate seamănă surprinzător de mult cu cele purtate și astăzi.
Cele mai vechi dovezi, din paleolitic
Potrivit cercetătoarei Elizabeth Ewing, autoarea lucrării „Underwear: a History”, bărbații și femeile au purtat dintotdeauna un fel de lenjerie intimă, mai ales din motive practice. O primă formă proteja hainele exterioare de transpirație și secreții, menținea o igienă mai bună și oferea un strat suplimentar de căldură sau susținere în timpul efortului fizic.
Cele mai vechi dovezi datează din paleolitic: o bucată de pânză trecută printre picioare și legată în talie, derivată probabil din șorțul purtat în jurul coapselor, cea mai simplă formă de îmbrăcăminte cunoscută din picturile rupestre. Ewing o descrie drept „cea mai veche și, totodată, cea mai recentă formă de lenjerie de corp”.
O statuetă veche de 5.000 de ani
Cea mai veche pereche de chiloți în sensul modern al cuvântului este documentată pe o statuetă de teracotă descoperită în Sumer, regiune aflată între râurile Tigru și Eufrat, pe teritoriul Irakului de astăzi. Tânăra reprezentată, probabil o dansatoare sau o preoteasă, purta doar lenjerie intimă, potrivit descrierii lui Ewing.
Dintr-o perioadă apropiată este documentat și primul corset cunoscut: o reprezentare de la palatul din Knossos, Creta, datată în jurul anului 2000 î.Hr. Un vânător neolitic cunoscut sub numele de Ötzi, a cărui mumie a fost descoperită în Alpi, purta la rândul lui o bucată de piele de capră în jurul taliei, veche de peste 5.000 de ani.
Chiloții lui Tutankhamon și bustiera romanilor
În mormântul faraonului Tutankhamon au fost descoperite 145 de perechi de chiloți triunghiulari din in, numiți shenti, destinați vieții de apoi. Este cea mai mare colecție de lenjerie intimă antică găsită vreodată. Femeile egiptene purtau, la rândul lor, piese textile sumare, cu brâuri subțiri și șnururi, uneori decorate cu pietre, în vreme ce sutienul, ca atare, nu exista încă.
Romanii au inventat bustiera, numită strophium sau mamillare, o bandă de material pentru susținerea sânilor, menționată de autori precum Cicero. Mozaicuri romane, printre care unul de la Villa Imperială din Piazza Armerina, Sicilia, înfățișează femei purtând un costum din două piese, asemănător unui bikini modern, folosit în activități sportive.
Lâna și inul, materialele epocii
Bărbații romani purtau subligaculum, o bucată de material trecută printre picioare, iar cei cu venituri mai mari sau cei care practicau activități fizice intense foloseau o variantă mai elaborată, asemănătoare unor boxeri scurți. Materialul folosit depindea de clasa socială: lâna era mai răspândită și rezistentă, dar aspră pe piele, în timp ce inul, mai fin și mai răcoros, era preferat de cei care își puteau permite, mai ales în climatul cald mediteraneean.
