Editat de Asociația Română pentru Transparență Decizională - organizație nonprofit
Health & Beauty

Cum se citește eticheta nutrițională înainte de cumpărături

Tabelul de pe spatele ambalajului, nu eticheta de pe față, arată dacă un produs conține mult zahăr, grăsimi saturate sau sare - iată cum se citește corect.

de Manuela Medeleanu · ·

O femeie cu ochelari citește etichetele nutriționale ale unui produs alimentar într-un magazin de alimente, cu rafturi pline de produse și legume proaspete în fundal.
O femeie cu ochelari citește etichetele nutriționale ale unui produs alimentar într-un magazin de alimente, cu rafturi pline de produse și legume proaspete în fundal.

Pe orice ambalaj din supermarket există un tabel cu cifre mici, aproape ignorat de majoritatea cumpărătorilor: valoarea energetică, grăsimile, zahărul, sarea. Câteva secunde petrecute acolo schimbă decizia de cumpărare mai mult decât orice etichetă de marketing de pe fața produsului.

Producătorii aleg ce scriu vizibil pe ambalaj - "fără zahăr adăugat", "bogat în fibre", "light" - iar aceste mesaje nu spun tot. Tabelul nutrițional de pe spate, standardizat legal în Uniunea Europeană, oferă informația comparabilă între produse similare.

Ce înseamnă valorile de la 100 de grame

Legea obligă producătorii să afișeze valorile nutriționale raportate la 100 de grame sau 100 de mililitri de produs. Această unitate de măsură permite compararea a două sortimente diferite, indiferent de mărimea ambalajului.

Multe etichete adaugă și o a doua coloană, cu valorile pe porție - de exemplu un pahar de iaurt de 150 de grame sau două biscuiți. Porția declarată de producător nu coincide întotdeauna cu porția reală consumată, așa că merge mai sigur comparația pe cei 100 de grame.

Zahărul ascuns sub alte denumiri

Rândul "din care zaharuri" din tabel include atât zahărul adăugat, cât și cel natural prezent, de exemplu, în lapte sau fructe. Diferența nu apare separat pe majoritatea etichetelor românești, motiv pentru care lista de ingrediente rămâne complementară tabelului.

Zahărul apare în liste sub denumiri variate: sirop de glucoză-fructoză, dextroză, maltodextrină, concentrat de suc de fructe. Ingredientele sunt trecute în ordinea cantității, de la cea mai mare la cea mai mică - dacă zahărul, sub oricare formă, apare printre primele trei ingrediente, produsul conține o cantitate importantă din el.

Un reper util: peste 22,5 grame de zaharuri la 100 de grame de produs este considerat un conținut ridicat, sub 5 grame este un conținut scăzut, potrivit pragurilor folosite de sistemele europene de etichetare nutrițională.

Grăsimile saturate și diferența față de cele totale

Tabelul separă "grăsimi" de "din care acizi grași saturați". Grăsimile totale includ și pe cele nesaturate, considerate benefice în cantități moderate și prezente în ulei de măsline, pește sau nuci. Grăsimile saturate, predominante în produsele de patiserie industrială, mezeluri sau unele uleiuri tropicale, sunt cele urmărite mai atent.

Un conținut de peste 5 grame de grăsimi saturate la 100 de grame este considerat ridicat, sub 1,5 grame este considerat scăzut, conform acelorași repere folosite pe piața europeană.

Sarea, trecută adesea cu vederea

Eticheta afișează cantitatea de sare, nu de sodiu, deși cele două nu sunt identice - sarea de masă conține aproximativ 40% sodiu. Produsele de tip conserve, brânzeturi maturate, mezeluri sau snacksuri sărate pot depăși ușor 1,5 grame de sare la 100 de grame, prag considerat ridicat.

De ce contează procentul de referință zilnică

Multe etichete afișează, lângă fiecare valoare, un procent din doza de referință zilnică pentru un adult obișnuit, calculată pentru un aport de 2.000 de kilocalorii. Procentul ajută la o comparație rapidă: o porție care acoperă 40% din doza zilnică de grăsimi saturate lasă loc puțin pentru restul zilei.

Aceste procente sunt orientative și nu țin cont de vârstă, activitate fizică sau nevoi individuale, motiv pentru care nu înlocuiesc o recomandare medicală personalizată.

Cum se compară două produse similare la raft

Cel mai eficient exercițiu la cumpărături este alăturarea a două produse din aceeași categorie - două sortimente de iaurt, două tipuri de pâine, două cereale pentru micul dejun - și compararea rândurilor de zahăr, grăsimi saturate și sare, raportate la 100 de grame. Diferențele reale apar rareori pe eticheta din față și aproape întotdeauna în tabelul de pe spate.

Lista de ingrediente completează tabelul: un produs cu puține ingrediente, denumite clar, oferă în general o imagine mai transparentă decât unul cu o listă lungă de aditivi și denumiri chimice. Această verificare simplă, repetată la fiecare cumpărătură, transformă alegerea alimentară dintr-o reacție la ambalaj într-o decizie bazată pe cifre verificabile.

DistribuieFacebookXWhatsApp

Articole înrudite

Comentarii

Nu există comentarii la acest articol.