Actualizat la 20 septembrie 2026 la 15:41: Adăugare galerie foto cu peruși (3 imagini trimise de editor)
Doi peruși de companie, unul galben-verde și unul turcoaz, stând pe o creangă cu picioarele complet vizibile
Un peruș nu e niciodată doar o pasăre în colivie. E gălăgios, curios, uneori încăpățânat, și, cu puțină răbdare, devine un companion surprinzător de afectuos. Nu întâmplător e cea mai răspândită pasăre de companie din lume, cu o speranță de viață de 5 până la 10 ani, uneori chiar mai mult, dacă are parte de îngrijire bună. Dar tocmai pentru că pare „ușor de ținut", mulți stăpâni îi subestimează nevoile. Hai să vedem ce înseamnă, de fapt, să ai grijă cum trebuie de un peruș.
Fiecare peruș are personalitatea lui
Primul lucru pe care trebuie să-l accepți e că perușul tău nu e o copie a celui din videoclipurile de pe internet care stă cuminte pe deget din prima zi. Unii peruși sunt sociabili și te caută aproape imediat, alții au nevoie de luni întregi până se relaxează lângă tine, într-un fel nu foarte diferit de modul în care pisicile își aleg, în timp, stăpânul. Nu-l forța niciodată să iasă din colivie sau să stea în palmă dacă nu vrea. O pasăre speriată își pierde încrederea repede, iar câștigarea ei înapoi durează mult mai mult decât ar fi durat răbdarea de la început. Cel mai frumos lucru pe care îl poți face e să-l lași pe el să aleagă momentul.
Dacă te întrebi ce sex are perușul tău, cea mai simplă metodă e să te uiți la ceară, zona cărnoasă de deasupra ciocului. La masculii adulți e de obicei albastră, iar la femele maro sau roz. La puii foarte tineri diferența nu e mereu clară, așa că uneori se lămurește abia după câteva luni.
Un peruș turcoaz, într-un portret de aproapeUn peruș galben-verde, curios din fireDoi peruși laolaltă, fiecare cu personalitatea lui
Hrana diversificată
Dacă în colivie ai doar un vas cu semințe, gândește-te la asta ca la un om care mănâncă numai pâine. Legumele proaspete ar trebui să facă parte din rutina zilnică, nu să fie un extra ocazional. Morcovul e mereu binevenit, la fel și broccoli, dovlecelul sau ardeiul gras, iar spanacul poate apărea din când în când, în cantități mici. Fructele sunt mai degrabă o recompensă ocazională, pentru că au mult zahăr, așa că un pic de măr fără semințe sau câteva fructe de pădure sunt suficiente.
Aici vine partea serioasă. Avocado este toxic pentru peruși, la fel ca ciocolata, ceapa și usturoiul. Semințele de măr sunt și ele riscante, deci scoate-le mereu înainte să-i dai o bucățică.
Colivia, jucăriile și nevoia de companie
O colivie mică e ca și cum ai trăi într-o cutie. Alege-i una cât mai spațioasă, în care poate face și câteva bătăi de aripi, nu doar sări de pe un băț pe altul. La jucării, lemnul natural bate plasticul de fiecare dată. Oglinzile e mai bine să lipsească din colivie, pentru că mulți perușei se atașează de propria reflexie, iar asta poate încetini legătura reală cu tine.
Și pentru că tot vorbim de companie, merită spus că în sălbăticie perușii trăiesc în stoluri mari, sunt animale de grup prin natura lor. Dacă știi că nu poți sta cu el ore în șir în fiecare zi, cel mai frumos gest e să-i faci rost de un prieten de joacă. Un peruș singur, lipsit de interacțiune suficientă, poate ajunge la stres cronic și chiar la comportamente de automutilare, precum smulgerea penelor.
Două lucruri, dar amândouă importante: ține parfumurile, spray-urile de curățenie sau odorizantele departe de colivie, pentru că plămânii lor sunt mult mai sensibili decât ai noștri. Și, cel mai periculos dintre toate, nu folosi niciodată tigăi sau vase de gătit cu teflon în apropierea lui. Când se supraîncălzesc, tigăile antiaderente eliberează vapori invizibili care sunt inofensivi pentru oameni, dar pot fi letali pentru o pasăre în câteva minute. E cea mai frecventă cauză de moarte subită la păsările de companie, mai periculoasă chiar decât cea de la spray-uri sau parfumuri.
Îngrijire zilnică
Perușii au nevoie să zboare. Timpul liber de zbor, supravegheat, în afara coliviei, contează la fel de mult pentru mintea lor cât și pentru corp. De obicei, ciocul și ghearele se tocesc singure, prin activitatea zilnică. Osul de sepie poate ajuta, e o sursă bună de calciu și o suprafață în plus pentru tocit ciocul, dar nu e obligatoriu, iar dacă exagerează cu el, poate crea probleme digestive, așa că ține un ochi pe cât roade din el. Dacă simți că dieta lui nu e foarte variată, merită să discuți cu un veterinar specializat în păsări despre un supliment de vitamine, nu improviza pe cont propriu.
Igiena de bază nu trebuie neglijată. Apa se schimbă zilnic, iar vasele de mâncare și de apă se spală des, nu doar când par murdare. Colivia are nevoie de curățenie măcar o dată pe săptămână, cu accent pe zona de sub grătar, unde se adună resturi și fecale.
Semne că ceva nu e în regulă
Perușii, ca majoritatea păsărilor, își ascund instinctiv simptomele de boală, pentru că în natură o pasăre vizibil bolnavă e prima vizată de prădători. Asta înseamnă că, până apar semne clare, problema poate fi deja avansată. Merită să fii atent la penaj zburlit constant, letargie, lipsa poftei de mâncare, respirație cu coada în sus sau schimbări în consistența fecalelor. Orice combinație de genul acesta e un motiv să mergi la un veterinar specializat în păsări, nu să aștepți să treacă de la sine.
Somn, reproducere și curiozități
Perușii dorm mult, undeva la 10-12 ore pe noapte, și au nevoie de liniște și întuneric ca să se odihnească bine. Dacă observi că a devenit dintr-o dată mai agitat sau mai vocal decât de obicei, s-ar putea să nu doarmă suficient.
Legat de reproducere, perușii se împerechează de obicei când simt că au hrană din belșug și un loc bun de cuibărit, adică exact semnalele pe care le asociază cu un moment prielnic. În natură cuibăresc în scorburi de copaci. Dacă ai o femelă, ține minte că are nevoie de calciu suplimentar în perioada de ouat, altfel riscă blocajul oului, o urgență medicală reală care cere un veterinar de urgență.
Perușii vin din regiunile aride ale Australiei, unde încă trăiesc în stoluri uriașe, libere. Au ajuns în Europa la mijlocul secolului al XIX-lea și de atunci au cucerit lumea, sunt cea mai populară pasăre de companie de pe glob. Iar dacă vrei o dovadă a cât de deștepți pot fi, Puck, un peruș din Statele Unite, deține recordul Guinness pentru cel mai mare vocabular înregistrat vreodată la o pasăre, aproximativ 1.728 de cuvinte, stabilit în 1995, o performanță care arată că inteligența nu ține doar de speciile clasate în mod tradițional în topul celor mai inteligente animale, precum cimpanzeii.
