Editat de Asociația Română pentru Transparență Decizională - organizație nonprofit
Sănătate

Când suferința nu se vede: sinuciderea în România

Depresia nu are întotdeauna un chip ușor de recunoscut. O persoană poate merge la școală sau la serviciu, poate vorbi cu cei din jur și își poate continua rutina, în timp ce se confruntă cu o suferință psihică pe care ceilalți nu o observă.

de Dana Mateescu · ·

In imagine este un om depresiv care plange
In imagine este un om depresiv care plange

Statisticile oficiale arată mii de decese anual, iar tinerii rămân un grup vulnerabil

Depresia nu are întotdeauna un chip ușor de recunoscut. O persoană poate merge la școală sau la serviciu, poate vorbi cu cei din jur și își poate continua rutina, în timp ce se confruntă cu o suferință psihică pe care ceilalți nu o observă.

Asta nu înseamnă însă că depresia trebuie confundată automat cu riscul suicidar. Relația dintre tulburările mintale și suicid este complexă, iar cauzele unui deces prin suicid nu pot fi stabilite retrospectiv doar pe baza diagnosticului de depresie.

În România, fenomenul poate fi măsurat prin statisticile privind cauzele de deces. Cele mai recente date complete disponibile prin sistemul Eurostat pentru cauzele de deces provin din 2023, iar Institutul Național de Statistică este instituția care transmite aceste date la nivel european. Eurostat precizează că statisticile sunt construite pe baza certificatelor medicale de deces și sunt clasificate potrivit standardelor internaționale ICD.

Aproape 1.600 de decese într-un singur an

Potrivit datelor din baza OMS privind mortalitatea, prelucrate de Our World in Data, în România au fost înregistrate 1.838 de decese prin suicid în 2023. Cifra trebuie citită în contextul metodologiei statistice și al faptului că datele internaționale pot fi revizuite.

O altă bază de date care prelucrează informațiile din WHO Mortality Database indică pentru România 1.587 de decese prin suicid în 2023, ceea ce arată și de ce este important ca o publicație să precizeze exact sursa și metodologia atunci când citează un număr.

Diferențele dintre bazele de date pot apărea din cauza anului de actualizare, a revizuirilor și a modului de prelucrare a datelor. Eurostat precizează că statisticile românești privind cauzele de deces sunt revizuite inclusiv prin adăugarea unor decese înregistrate cu întârziere. Pentru seria 2014-2022, revizuirile au inclus sute sau peste o mie de cazuri anual, în funcție de an.

Prin urmare, pentru o informare responsabilă, cifra trebuie însoțită întotdeauna de anul și sursa statistică.

Ce se întâmplă în rândul tinerilor?

La copii și adolescenți, fiecare caz are o greutate aparte, dar statisticile arată că suicidul este un fenomen care apare și la vârste foarte mici.

Un studiu bazat pe baza de date a OMS privind mortalitatea a identificat, pentru România, în 2019, 104 decese prin suicid în rândul băieților și 16 în rândul fetelor cu vârsta între 10 și 24 de ani. În grupa 15-19 ani, au fost raportate 35 de decese în rândul băieților și 8 în rândul fetelor.

Pentru grupa 15-19 ani, datele Eurostat analizate pentru perioada 2011-2019 arată că rata din România a scăzut de la 6,60 la 4,17 decese la 100.000 de locuitori. În același interval, media UE a coborât de la 4,85 la 4,30 la 100.000.

Un raport UNICEF publicat în 2025, bazat pe datele WHO Mortality Database, folosește pentru România o medie pe trei ani și menționează că, pentru indicatorul suicidului la adolescenții de 15-19 ani, cei mai recenți ani disponibili pentru țara noastră sunt 2019, 2020 și 2022. Această precizare este importantă: statisticile internaționale privind copiii nu sunt neapărat disponibile pentru același an pentru toate țările.

Și copiii mai mici apar în statisticile internaționale. O analiză a datelor OMS pentru grupa 10-14 ani indică pentru România, în perioada analizată, o rată a mortalității prin suicid de ordinul câtorva cazuri la 100.000 de copii, cu diferențe între sexe și între perioade.

Băieții și bărbații sunt mult mai expuși

Un element constant în statisticile europene este diferența dintre sexe.

În 2022, în Uniunea Europeană au fost înregistrate 49.042 de decese prin suicid. În rândul tinerilor de 15-29 de ani au fost 5.017 decese, iar suicidul a reprezentat mai mult de unul din șase decese din această categorie de vârstă. Pentru grupa 15-19 ani, rata UE a fost de 4,4 decese la 100.000 de persoane; pentru 20-24 de ani, 7,7, iar pentru 25-29 de ani, 8,3.

La nivelul întregii populații europene, bărbații au reprezentat 76,7% dintre decesele prin suicid în 2022.

România nu face excepție de la această diferență. Pentru 2019, OMS indica o rată de 7,6 decese la 100.000 de persoane pentru băieții și tinerii de sex masculin cu vârsta între 15 și 24 de ani, față de 1,5 la 100.000 în cazul fetelor și tinerelor. Rata combinată era de 4,7 la 100.000.

Depresia nu înseamnă automat suicid

Organizația Mondială a Sănătății estimează că depresia afectează sute de milioane de oameni la nivel mondial și o consideră o afecțiune medicală serioasă, dar tratabilă.

Este însă importantă o distincție: nu orice persoană cu depresie are gânduri suicidare și nu toate decesele prin suicid pot fi explicate prin depresie. Factorii implicați pot fi multipli, iar statisticile privind cauza decesului nu permit, singure, identificarea motivului pentru care o anumită persoană a ajuns într-o asemenea situație.

Tocmai de aceea, formulări precum „depresivii se gândesc mereu la moarte” sunt prea categorice pentru un material jurnalistic. Ele pot transforma o problemă medicală complexă într-o regulă care nu se aplică tuturor pacienților.

La fel, nu este susținută de date afirmația că depresia ar fi pur și simplu rezultatul unui „dezechilibru biochimic”. Cercetarea actuală descrie depresia ca pe o afecțiune cu mecanisme complexe, în care pot interacționa factori biologici, psihologici și sociali.

Ce pot face familia și școala?

Un semnal de alarmă nu trebuie tratat ca o glumă și nici ca o certitudine că persoana va încerca să-și facă rău. Este, însă, un motiv pentru a lua situația în serios și pentru a căuta ajutorul unui adult de încredere și al unui profesionist.

În cazul copiilor și adolescenților, rolul familiei și al școlii este cu atât mai important. Schimbările persistente de comportament, retragerea socială, pierderea interesului pentru activități, modificările importante ale somnului sau alimentației ori exprimarea unei suferințe psihice merită atenție, fără etichetări și fără reproșuri.

Un „ești bine?” spus o singură dată poate primi răspunsul automat „da”. O conversație calmă, repetată și lipsită de judecată poate deschide însă drumul către ajutor.

Cifrele nu spun povestea fiecărui om

În spatele unei statistici se află o persoană, iar în spatele unei persoane se află o familie, prieteni, colegi și o comunitate.

Datele disponibile nu susțin nici ideea că România se confruntă cu o creștere continuă și inevitabilă a suicidului la tineri, nici contrariul. Ele arată un fenomen real, măsurabil, care afectează toate grupele de vârstă și în care există diferențe importante între sexe și categorii de vârstă.

În același timp, statisticile nu pot măsura întreaga suferință psihică din societate. Ele înregistrează decese, nu și toate cazurile de depresie, anxietate, criză emoțională sau tentative de suicid.

De aceea, dincolo de cifre, rămâne o concluzie simplă: suferința psihică merită luată în serios înainte să devină o statistică.

DistribuieFacebookXWhatsApp

Comentarii

Nu există comentarii la acest articol.