Se spune că femeia a fost slăbiciunea lui Chaplin. Fals. Femeia l-a inspirat; în filmele lui, personajele feminine sunt chiar în centrul intrigii. Dar viața bate filmul…
Ai vrea să te măriți cu mine?”, o întreabă Charlie Chaplin pe Hetty Kelly, pe care o cunoștea de trei dimineți și care avea doar 19 ani. Se despart în fața metroului, pentru că el nu reușește să afle dacă fata e îndrăgostită sau nu. Un plâns al ei, o reîntoarcere a lui în fața ușii ei, niște întâlniri fugare de 20 de minute. Stop cadru.
Dragostea adevărată are deznodământ cinematografic doar în filme cu nopți minunate, când tinerețea și frumusețea dansează pe o muzică romantică, pe o estradă, în ritmul valurilor ce se sparg de țărm. Acesta este cadrul când o vede pe “Peggy Pierce cu trăsături fine, cu gâtul alb strălucitor, o siluetă încântătoare”. „A fost prima după care mi se topise inima”, avea să spună Chaplin peste ani. Urmează dimineți romantice, o cauză pierdută, un final… ca-n viață. Pentru că libertatea sexuală era o aventură prea frumoasă, iar Chaplin nu dorea să se însoare, pentru că „nici o femeie nu era la înălțimea imaginii nedeslușite pe care o aveam în minte”.
Și totuși, în 1917, când s-a căsătorit prima dată, avea 28 de ani. Mildred Harris, prima lui soție, avea 16 ani. Era fermecătoare. Apăruse în teatru și film încă din copilărie, dar n-a făcut niciodată o carieră. Primul lor copil a murit la trei zile de la naștere. Au divorțat în 1920 și nu s-a mai auzit de ea. „Cu toată afecțiunea mea pentru Mildred, nu eram deloc făcuți unul pentru celălalt. Nu izbuteam niciodată să comunic cu ea, mintea ei fiind plină de nimicuri prinse cu panglicuțe roz. Moartea copilului nostru a marcat slăbirea legăturii dintre noi. Uneori lipsea de acasă câte o săptămână fără să mă înștiințeze. Toate zvonurile despre ea mi s-au confirmat. Am divorțat pe motive de cruzime morală fără să dezvăluim presei. I-am dat bani cât să-și poată îngriji și mama.”
În perioada filmelor de tinerețe, Edna Purviance a fost cea mai constantă dintre partenerele sale, la care Chaplin ținuse mult, admirându-i frumusețea, modul de a se comporta: „Deși Edna și cu mine eram despărțiți pe plan afectiv, continuam să mă interesez de cariera ei. Avea un aer de matroană, ceea ce nu se potrivea cu idealul feminin al viitoarelor mele filme. În schimb, ea-l iubea pe Thomas Meighan, un «prim-amorez» al anilor ’20”. Atunci, actorul principal din “Dictatorul” s-a retras discret. A fost generos, acordându-i o rentă viageră până la sfârșitul zilelor ei, ea rămânând angajata Companiei Chaplin.
Gentleman, poet, visător, mereu în căutare de idile
În timpul lucrului la un film, nu-l interesau femeile; dar, între filme, intervenea viața cu realitatea și singurătatea ei. „N-aveam nimic altceva de făcut, eram vulnerabil. Și, cum zicea H.G. Wels, atunci e ceasul când începi să te plictisești; atunci e momentul pentru dragoste.” Pola Negri era o divă, pe care Chaplin o copleșește cu daruri și bijuterii. Romanul lor de dragoste a avut multe scene cu ciocniri violente. “S-a vorbit mult despre legătura mea cu Pola Negri. Când m-a invitat prima dată la un party strălucit chiar și pentru Hollywood, ea mi-a acordat mare atenție. Acesta a fost începutul relației noastre tumultuoase. Timp de mai multe săptămâni am fost văzuți în plublic, ceea ce a fost mană cerească pentru ziariști. Foarte curând gazetele au anunțat: «Pola s-a logodit cu Charlie». Situația fiind neplăcută pentru Pola, cât și pentru cei de la «Paramount», care mi-au sugerat să vin cu anunțul unei cereri în căsătorie. Și astfel a luat sfârșit legătura mea cu ea tot atât de brusc cum începuse. De atunci nu m-a mai chemat niciodată la petrecerile ei”.
Între o îndrăgostire subită și o căsătorie, singurătatea punea stăpânire pe Charlie Chaplin. Singurătatea are un parfum de tristețe; parcă te rușinezi de ea și nu dorești ca toată lumea să ți-o cunoască. E teama comună a tuturor. „Singurătatea mea era lipsită de sens, deoarece aveam tot ce-mi trebuie să-mi fac prieteni; eram tânăr, bogat și celebru”, zicea adesea. Și totuși, după o perioadă de singurătate, pica în aceeași capcană sentimentală; atrăgea același tip de conflict, fără să-și dea seama. Multe dintre femeile cu care s-a încurcat sau s-a căsătorit nu corespundeau modelului său, ba chiar erau erori ale vieții sale sentimentale. Lita Gray a fost una dintre acestea. Sedus de farmecul ei de mexicană rea cu față de îngeraș, Chaplin și-a dat seama că nu e o actriță talentată. Așa că îi plătește suma prevăzută în contract pentru filmul „Goana după aur”, ca să se dispenseze de serviciile ei. Mama fetei îl amenință că îl va da în judecată pentru că i-a corupt fiica. Încolțit și conștient că un scandal avea să-i distrugă carierea, o ia de nevastă pe Lita, în 1924. Fac doi copii, Charles și Sydney. În memoriile sale, acest capitol matrimonial, care a durat doi ani și jumătate, este amintit în câteva rânduri: “În timpul «Goanei după aur» m-am căsătorit a doua oară, a durat doi ani și jumătate, și am căutat să fac din căsnicia noastră o reușită. Dar nu a fost posibil și totul s-a terminat cu multă amărăciune”. Cine n-a fost în situația de a pălăvrăgi în suspinele saxofoanelor și strălucirea banală a unui bar de noapte, deprimat, aflat în ghearele singurătății, așteptând să se întâmple ceva, poate un miracol care să aducă dragostea?
În 1936 se împlineau 10 ani de la divorțul de Lita Grey și toată lumea credea că Chaplin devenise burlac convins. Când mass-media a trâmbițat că Charles Chaplin s-a căsătorit cu Paulette Goddard, partenera lui din filmul „Timpuri noi”, în cursul unei călătorii la Hong Kong și Singapore, vestea a stârnit doar o firească senzație. Erau de mult un cuplu. O iubea și o stima ca actriță. La început, crezuse că găsise în ea femeia frumoasă, inteligentă și bună ca actriță, la care aspirase dintotdeauna. După căsătorie, și-a dat seama că e la fel de interesată material ca toate femeile din viața lui de până atunci.
Paullete Godard, pe numele ei adevărat Pauline Levy, fusese căsătorită, sosise la New York, dorea să investească în cinema. Invitată de Joseph Steinbeck pe un iaht într-un week-end, îl cunoaște pe Charlie Chaplin. „Era veselă, amuzantă și-mi declarase că vrea să investească bani într-o aventură cinematografică. Legătura dintre mine și Paullete era singurătatea.” Își omoară timpul alături de ea în lungi plimbări duminicale, curse de cai, prin localuri de noapte, spectacole de gală. O distribuie în filmul «Timpuri noi», apoi pleacă amândoi cinci luni într-o croazieră spre Hong Kong și se căsătoresc. Deveniseră în scurt timp cuplul numărul unu al Hollywoodului. Dar cei din jur priveau cu neîncredere și acest mariaj. Se știa că actrița are o fire nestatornică, iar el muncește prea mult pe platourile de filmare. Din exterior, se vedea că își ascultă docilă soțul. O coafa, o machia, reușind să-i dea o pieptănătură liberă, degajată de ceea ce preferau specialiștii din domeniu. La dorința acestuia, din blondă-platinată devine brunetă cu reflexe acaju. În memoriile sale, Chaplin povestește: “Paulette și cu mine eram căsătoriți de un an, dar se crease între noi o ruptură ce continua să se agraveze, datorată în parte faptului că eram îngrijorat, încercând mereu să mă apuc de lucru. Totuși, după succesul cu «Timpuri noi», Paulette a fost angajată de Paramount să turneze mai multe filme. Dar eu nu puteam nici să lucrez nici să joc.”
Paulette era o ființă cu toane. Un scriitor francez asistase la o scenă, în 1938, într-un club de noapte, unde, la o masă, stăteau un agent de publicitate, Chaplin și Paulette. “Chaplin avea obsesia mizeriei. A faptului de a-i fi fost foame și frig în copilărie și multă vreme încă, în viață, ceea ce l-a marcat pentru totdeauna. De aceea, singurul personaj pe care-l poate juca a fost vagabondul. Nici azi încă nu poate să creadă că e bogat și salvat. Pentru asta e și azi avar. Nu iubește banul pentru el însuși, ci doar ca pe un lucru miraculos, la care a visat toată viața. Și mai are ideea fixă că poate să poarte nenoroc femeilor de care se apropie.
Nici una dintre cele care au jucat cu el n-a reușit în carieră. Edna Purviance a trăit în mizerie dintr-o pensie pe care i-o dăduse el. Mildred Harris din primele filme, <<Georgia Hale>> din «Goana după aur» și Virginia Cherill din «Luminile orașului» au dispărut în anonimat. Paulette, cea pe care a luat-o el de soție, voia se să scape de blestem, să se salveze de remușcări. Nu dorea să fie servitorul de geniu al femeii pe care o iubea. Între 1938-1948, relația celor doi s-a degradat mult. Chaplin îi aprecia inteligența, dar ieșise la suprafață interesul ei brutal de a parveni. Crezuse că încheiase capitolul soțiilor rapace, care se îmbogățesc pe spatele lui, că tristele experiențe nu se vor mai repeta prin alte femei, dar n-a fost așa. Ea a plecat în Mexic și a cerut divorțul. „Despărțirea aceasta era dezolantă, căci e tare greu să smulgi din viață opt ani de conviețuire…”.
Un proces celebru de stabilire a paternității și ultima căsătorie, în secret
Era greu să reziști în lumea Hollywoodului, unde nimic nu rămâne constant; nicio relație, oricât de ideală o vedea lumea, nu rezista jocului de interese, orgolii crâncene, ambiții mărețe. O comedie ascunde în spate o mare dramă. În crearea unei comedii, în chip paradoxal, drama din spatele ei simulează simțul ridiculului. Râsul ne e salvarea. Râdem de neputința noastră, căci altfel înnebunim. Și-n dragoste e la fel: viața bate filmul, de multe ori. Joan Barry, cu pretenții de actriță, destul de frumoasă, profund viciată, maestră în a provoca scandaluri, îl târăște pe actor într-o afacere dubioasă. Domnișoara “înaltă și foarte frumoasă, de 22 de ani, bine făcută, cu rotunjimile bustului proeminente și puse în valoare de o rochie de vară cu decolteul vertiginos” i-a stârnit curiozitatea. Îl convinge să scrie un scenariu pentru ea, ba chiar să o angajeze în studioul lui. După o lungă perioadă de hărțuire a nervilor actorului, simulează o sinucidere, iar Chaplin îi trântește ușa în nas definitiv. Ca răzbunare, Joan îl anunță că vor avea un copil. A urmat un lung și penibil proces cu mari ecouri în presă, cu hărțuieli și expertize medicale, cu avocați cu trecere în cercurile politice ce redeschid cazul. La final, Chaplin câștigă procesul, nefiind tatăl copilului. În tot acest circ, cu avocații părții adverse ce-l mai hărțuiau încă, o cunoaște Oona, fiica celebrului dramaturg Eugene O’Neill, care nutrea admirație pentru actor.
Fata era foarte frumoasă, avea 18 ani, iar Chaplin 54. Urmăriți de presă, ca într-un film de aventuri, aterizează în secret la primul oficiu de stare civilă. Oona nu-și dorea nici teatru, nici cinema, lucru care l-a mulțumit pe Chaplin, intuind că își dorea o familie, nu o carieră. Tinerii căsătoriți s-au instalat în Elveția, la Vevey și au avut opt copii. Între anii ’50 –’60, Chaplin a realizat ultimele filme, printre care „Luminile rampei” și „Un rege la New York”. S-a stins din viață, fericit, acoperit de glorie și trofee, la 88 de ani. (Chiar în ziua de Crăciun, 25 decembrie 1977) – DFM-
Sursa: Charlie Chaplin – Povestea vieții mele
Autor articol, Monica Andrei
Foto: Cinemagia
