Crenguța Leaua, una dintre avocatele care au reprezentat România în dosarul Roșia Montană, a explicat, într-un interviu pentru Adevărul, de ce decizia ICSID din 13 noiembrie este una „definitivă”, ce a contestat Gabriel Resources și cum a decurs apărarea statului în cei aproximativ 11 ani de litigiu. Avocata a spus și că, în arbitrajul internațional, de regulă fiecare parte își suportă propriile costuri, ceea ce nu se potrivește cu ce a transmis Ministerul Finanțelor despre cheltuielile procedurii de anulare.
De ce a mai fost nevoie de o procedură după 2024
Leaua a explicat că victoria din martie 2024 nu putea fi considerată încheiată, pentru că Convenția ICSID permite o cerere de anulare, o procedură distinctă, judecată de un alt tribunal. Echipa de apărare avertizase încă de atunci că o astfel de cerere poate fi formulată. Procedura de anulare, analizată de un comitet ad-hoc, a durat aproximativ doi ani, iar comitetul a respins cererea companiei. Avocata a descris decizia drept o consolidare a victoriei de acum doi ani.
Despre șansele unei asemenea cereri, ea a spus că nu are o statistică, dar că majoritatea căilor de atac, în general, nu reușesc.
Ce a contestat compania
Leaua a ales să nu intre în detaliile dosarului, având în vedere sutele de pagini de apărări depuse de ambele părți. Pe scurt, Gabriel Resources a criticat hotărârea Tribunalului Arbitral și modul în care a fost compus tribunalul, iar comitetul ad-hoc a considerat cererile neîntemeiate. Ministerul Finanțelor a mai amintit, potrivit Adevărul, că reclamanții au invocat și o abatere gravă de la normele fundamentale de procedură.
Cheltuielile procedurii: două versiuni
Ministerul Finanțelor a anunțat, potrivit Adevărul, că reclamanții au fost obligați să achite și cheltuielile procedurii de anulare și că va continua demersurile pentru recuperarea integrală a cheltuielilor cuvenite statului. Semnal a relatat același lucru în articolul despre decizia ICSID.
Întrebată dacă decizia îl obligă automat pe reclamant să suporte toate cheltuielile, Leaua a răspuns negativ. Ea a spus că, în arbitrajele internaționale, aproape în majoritatea absolută a cazurilor, fiecare parte își suportă propriile costuri, iar costurile tribunalului se împart în mod egal. Avocata nu a spus ce a decis concret comitetul în acest dosar, iar Semnal nu a putut verifica acest lucru. Documentele procedurii vor putea fi consultate pe site-ul ICSID, în dosarul ARB/15/31, potrivit Ministerului Finanțelor.
Mandatul echipei și relația cu guvernele
Avocata a precizat că mandatul echipei a fost de a asista statul în procedura ICSID și de a-l apăra în fața tribunalelor arbitrale, nu de a-l reprezenta în alte tipuri de discuții. Ea a spus că a primit sprijin din partea guvernelor succesive, a angajaților statului și a foștilor oficiali și că apărarea a fost coerentă pe tot parcursul anilor. Citat în interviu, ea a spus că „toate guvernele ne-au sprijinit”.
Echipa ei a reprezentat România în cinci cauze și două acțiuni în anulare, câștigate toate, a afirmat Leaua. România a fost reprezentată de firmele LALIVE, cu birouri la Geneva, Zürich și Londra, și Leaua Damcali Deaconu Păunescu (LDDP), potrivit materialului Adevărul.
Ce nu a vrut să comenteze
Leaua nu a răspuns la întrebarea despre posibila exploatare viitoare a aurului de la Roșia Montană și despre un eventual investitor, spunând că nu face parte din mandatul ei. Întrebată dacă statul a greșit în anii proiectului, ea a spus că echipa a prezentat apărarea statului și nu a analizat eventuale erori ale autorităților.
Contextul litigiului
Litigiul, început în 2015, a vizat planurile Gabriel Resources de a exploata zăcământul de la Roșia Montană. În martie 2024, tribunalul ICSID a respins pretențiile companiei, de aproximativ 6,5 miliarde de dolari, potrivit Ministerului Finanțelor. Semnal a relatat și despre alt arbitraj în care statul a fost obligat la plată: România, obligată să plătească 85 de milioane de euro fostului proprietar al RAFO Onești. Articolul reflectă informațiile disponibile sâmbătă, 14 noiembrie.
