Cu toate ca cresterile salariale peste rata inflatiei sunt celebrate de opinia publica, ele pot aduce mari dureri de cap bancilor centrale, mai ales in tarile in care lupta impotriva inflatiei este inca in plina desfasurare. Este și cazul României, care este asteptata sa incheie anul 2024 cu una dintre cele mai mari inflatii din UE. Iar succesul scaderii inflatiei inca se joaca, așa cum o sugereaza procentele usor peste asteptari venite in cursul acestui an și care i-au facut pe unii analisti sa isi revizuiasca estimarile de sfarsit de an in crestere.
Marea provocare pentru BNR provine din piata muncii unde oferta de forta de munca nu satisface cererea nici din punct de vedere calitativ, nici cantitativ. Aceasta situatie este oglindita de ratele inalte de crestere a salariilor din sectorul privat, unde companiile duc o lupta necontenita pentru atragerea profesionistilor sau impiedicarea plecarii celor existenti. Astfel, ultimele date referitoare la cresterile salariale din luna ianuarie, arata salariul mediu net pe economie crescand cu peste 14% an la an, o rata de crestere aproape dubla fata de rata inflatiei pentru aceeasi perioada.
Problema este ca cresteri atat de puternice ale salariilor, la care se adauga cresterea preconizata a pensiilor, au toate sansele sa mearga in cresteri de preturi, ceea ce va incetini procesul de scadere a inflatiei. In acest conditii, și BNR e posibil sa fie mai precauta in a elibera pedala franei dobanzilor, intarziind scaderea lor.
BNR nu este o exceptie. într-adevăr, bancile centrale vor sa vada mai multa austeritate in economiile tarilor dezvoltate: mai putine locuri de munca create, o crestere usoara a somajului, o crestere mai lenta a salariilor, adica toate acele elemente care sa semnaleze o echilibrare a cererii și ofertei pe piata muncii. Obiectivul este impiedicarea unei spirale salarii-inflatie: salariile cresc din cauza inflatiei, iar inflatia este alimentata de o cerere de bunuri și servicii careia economia nu-i poate face fata. In consecinta, echilibrul dintre cerere și oferta este refacut prin preturi mai mari, adica inflatie, și prin importuri in crestere, adica deficit comercial.
Și astfel ajungem la marea problema a României, PIB-ul potential inca modest, care o impiedica sa aiba un ritm ridicat și sustinut de crestere a economiei, fara ca acesta sa fie insotit de presiuni inflationiste și deficite mari. Rezolvarea acestei probleme presupune angrenarea unei parti mult mai numeroase a populatiei apta de munca in piata muncii, incurajarea imigratiei in România a profesionistilor cu calificare medie și ridicata (nu doar a celor necalificati), un sistem de educatie care sa raspunda mai bine cerintelor mediului de afaceri, dezvoltarea infrastructurii de transport, stimularea activitatilor economice cu valoare adaugata mare, incurajarea activitatilor de cercetare-dezvoltare.
Necesitatea aducerii potentialului economic la un alt nivel este cu atat mai importanta cu cat cererea economica agregata va continua sa ramana la un nivel ridicat ca urmare a marilor proiecte de infrastructura finantate prin PNRR sau a demararii imensului proiect de reconstructie a Ucrainei. Sunt oportunitati care, ideal, ar trebui sa aduca o accelerare economica a României ferita insa de tensiuni economice și de inflatie.
până la atingerea acestui deziderat, BNR va trebui sa ramana cu ochii pe riscul unei spirale salarii-inflatie. Cu alte cuvinte, sa aiba grija sa nu traim cu mult mai bine decât ne permite economia.
Un weekend placut!
