In timp ce cea mai previzionata recesiune din tarile dezvoltate este pe cale sa ignore consensul și sa nu apara, vestile catalogate până deunazi drept “bune" continua sa provoace ingrijorari și sa duca la scaderi ale burselor. La prima vedere pare a fi un paradox, nu-i așa?
Sa nu uitam insa de contextul cu care economiile dezvoltate nu s-au mai întâlnit de decenii: o inflatie extrem de ridicata, pornita inaintea razboiului din Ucraina, amplificata de razboi prin explozia preturilor la energie și care da semne ca nu va disparea prea repede. Acesta este inamicul numarul unu impotriva caruia se indreapta “armele" din dotarea marilor banci centrale: restrictionarile cantitative (quantitative tightening), prin micsorarea detinerilor de obligatiuni din bilanturile lor, și cresterea dobanzilor.
Toate aceste masuri vizeaza in esenta doua lucruri: scaderea consumului și cresterea somajului. Stiu, suna foarte cinic, insa din punct de vedere economic are mult sens. Atata vreme cat, pe termen scurt, nu este realizabila o crestere a PIB-ului potential, dezechilibrul dintre cererea și oferta agregata, care impiedica o scadere sustinuta a inflatiei, nu poate fi rezolvat decât prin credite mai scumpe, depozite bancare recompensate mai generos și o stopare a cursei salarii-preturi printr-o piata a muncii mai putin tensionata. Adica prin somaj.
In acest context, intr-un lant cauzal contra-intuitiv, stirile legate de continuarea cresterii vanzarilor cu amanuntul sau legate de crearea de locuri de munca peste asteptari sunt privite ca aducatoare de vesti proaste de catre investitorii financiari. Asta pentru că, atata vreme cat economiile nu vor da semnale clare de “racire", marile banci centrale din Occident nu vor face decât sa continue sa creasca dobanzile pentru a scadea inflatia. Deci, avem nevoie de vesti economice proaste pentru a vedea bursele crescand din nou.