De la infiintarea sa, sistemul pensiilor private obligatorii, pilonul 2, a fost supus constant unei presiuni mediatice și politice, in pofida randamentelor investitionale foarte bune raportate la profilul de risc al fondurilor. Aceasta situatie mi-a creat convingerea ca, odata ce evolutia pietelor financiare va duce la o performanta negativa a fondurilor de pensii private, contextul astfel creat va fi un moment perfect pentru relansarea cu mai multe “argumente" a denigrarii sistemului.
Iar intr-un context in care senzationalul se vinde mai bine decât adevarul, ma simt dator sa vorbesc despre o parte dintre neadevarurile și manipularile promovate in ultima vreme, fara a mentiona sursa lor.
Pilonul 2 de pensii mai exista doar in România și Venezuela
Asocierea cu o tara avand un regim dictatorial și o economie “pe butuci" ca Venezuela nu poate decât sa arate inadecvarea acestui sistem. Insa, voit sau nu, informatia promovata este incorecta și ne aduce aminte de bancurile cu Radio Erevan. Tara din America Latina care are un astfel de sistem nu este Venezuela, ci Chile, și nu este singura, ci mai sunt și alte tari care au un astfel de sistem. De altfel, Chile a fost prima tara in care a fost introdus pilonul 2 al pensiilor private. Ulterior insa, evaziunea fiscala masiva din piata muncii și decizii politice aberante au reusit sa-l torpileze, facand lumea sa iasa in strada. Mai multe detalii le-am explicat in “Primul sistem de pensii private (pilon 2) din lume este in colaps. De ce?"
Cat despre unicitate, putem aminti tari precum Bulgaria sau Croatia in care sistemul multipilon existent in România este de asemenea prezent. Insa, sisteme de pensii private exista de decenii in tarile dezvoltate din vestul Europei. Ceea ce ma duce la urmatorul neadevar.
Obligativitatea contributiei la pilonul 2 este anormala
O astfel de idee vine la pachet cu asertiunea conform careia pensiile private din tarile dezvoltate sunt facultative. Catusi de putin. Sutele de miliarde de euro aflate in fondurile de pensii private din tarile dezvoltate nu aveau cum sa fie rodul contributiilor benevole ale oamenilor preocupati de pensia de peste zeci de ani și nu de nevoile lor imediate. Adevarul este ca nu doar la noi, dar și in vest, nevoile financiare de la pensie sunt subevaluate, motiv pentru care oamenii nu economisesc suficient pe termen lung.
Asta este ceea ce obligativitatea (numita in vest “auto-enrollment") incearca sa evite. In România, situatia este cu atat mai dramatica cu cat din studiile facute de sistemul bancar sau cel al pensiilor private a rezultat ca peste 50% dintre romani sustin ca nu au economii pentru pensie. Din acest motiv, obligativitatea este mai degraba un atu al sistemului, nicidecum o problema.
Participantii la fondurile de pensii private au platit in medie cate 2 milioane de lei pentru fiecare angajat al administratorilor
Este o “analiza" care vrea sa insinueze faptul ca veniturile din comisioane ale administratorilor sunt excesive și se duc pe salariile foarte mari platite celor care lucreaza in sistem. Cu toate acestea, nu veti vedea o colectie de masini de lux in fata cladirilor și iata de ce. Aproximativ 60% din comisioanele incasate de administrator sunt alocate pentru plata unor obligatii stipulate prin lege, cum ar fi: provizioanele pentru garantarea pensiilor, taxele ASF, fondul de garantare, scrisorile de informare anuale, tranzactiile fondului și așa mai departe. Raman aproximativ 40% pentru investitii și acoperirea cheltuielilor operationale, inclusiv plata salariilor. In acest context, merita amintit faptul ca, in conditiile in care fondurile de pensii private din România sunt printre cele mai mici din Europa și comisioanele percepute sunt printre cele mai scazute. Cum comparatia cu alte tari din Europa nu ajuta scopului, o comparatie cu numarul de angajati s-a considerat a fi mai de impact chiar daca era incorecta.
Frauda identificata la unul dintre administratori a vizat banii participantilor
Frauda constatata la unul din administratorii de pensii private a venit manusa “prietenilor" sistemului, care au avut prilejul ca să asocieze, intr-un mod manipulator, scaderea valorii activelor fondurilor (ca urmare a evolutiei pietelor financiare) cu banii fraudati. Astfel, ideea indusa era ca banii fraudati ar fi fost chiar banii participantilor.