Certificatul de înmatriculare al unei mașini conține numeroase câmpuri marcate cu litere și cifre, iar la cumpărarea unei mașini second-hand doar câteva decid dacă actele corespund cu ceea ce vezi în parcare. Literele sunt standardizate în Uniunea Europeană, deci același câmp înseamnă același lucru într-un talon românesc, german sau italian.
Două acte, două roluri diferite
Talonul, adică certificatul de înmatriculare, leagă mașina de un titular și de un număr de înmatriculare. Cartea de identitate a vehiculului, emisă în România de RAR, descrie mașina din punct de vedere tehnic și o urmărește de la fabrică prin modificările omologate. Cele două documente trebuie să spună aceeași poveste despre aceeași mașină.
La mașinile aduse din import, cartea de identitate nu poate lipsi la înmatricularea în România. Pașii sunt descriși într-un ghid separat despre aducerea unei mașini second-hand din UE.
Câmpurile de identitate: A, B, C, D și E
Câmpul A este numărul de înmatriculare, cel de pe plăcuță. Câmpul B este data primei înmatriculări a mașinii, oriunde în lume. La o mașină importată, data din B poate fi cu ani mai veche decât înmatricularea din România, ceea ce e normal.
Grupul C se referă la persoane. C.1 este titularul certificatului, cu numele, prenumele și adresa. Dacă mașina e în leasing, în C apar și alte persoane decât cel care o folosește, iar vânzătorul trebuie să poată explica de ce.
Grupul D descrie mașina pe scurt: D.1 este marca, D.2 este tipul, varianta și versiunea, iar D.3 este denumirea comercială. Câmpul E conține seria de șasiu, numită și VIN. La mașinile moderne, VIN-ul standardizat ISO are 17 caractere, iar literele I, O și Q nu apar în el, pentru a nu fi confundate cu cifrele 1 și 0. Vehiculele mai vechi, fabricate înainte de standardizare, pot avea serii mai scurte sau într-un alt format.
Seria de șasiu, câmpul pe care îl poți compara direct cu mașina
Seria de șasiu e cea mai importantă verificare, pentru că poate fi comparată fizic cu mașina. Locul și numărul marcajelor diferă în funcție de producător, model, an și piață. De regulă, codul apare pe o plăcuță a producătorului din compartimentul motor sau de pe stâlpul ușii și gravat pe caroserie sau la baza parbrizului, dar nu toate mașinile le au pe toate.
Contează ca toate marcajele care există efectiv pe mașină să corespundă cu talonul și cu cartea de identitate. O cifră diferită, o plăcuță nituită strâmb sau un cod cu urme de șlefuire sunt motive de oprire, nu detalii de ignorat. Același cod e și cheia pentru orice istoric auto cerut ulterior pe numele mașinii.




