Drive

Cum citești talonul: câmpurile care contează la second-hand

Literele din talon și din cartea de identitate sunt standardizate european. Câteva câmpuri, de la seria de șasiu la puterea în kW, arată dacă actele se potrivesc cu mașina second-hand.

de Redacția Semnal · · Asistat de AI

Interiorul unui automobil, cu volan și tablou de bord; imagine ilustrativă (Foto: Melike B / Pexels)
Interiorul unui automobil, cu volan și tablou de bord; imagine ilustrativă (Foto: Melike B / Pexels)

Certificatul de înmatriculare al unei mașini conține numeroase câmpuri marcate cu litere și cifre, iar la cumpărarea unei mașini second-hand doar câteva decid dacă actele corespund cu ceea ce vezi în parcare. Literele sunt standardizate în Uniunea Europeană, deci același câmp înseamnă același lucru într-un talon românesc, german sau italian.

Două acte, două roluri diferite

Talonul, adică certificatul de înmatriculare, leagă mașina de un titular și de un număr de înmatriculare. Cartea de identitate a vehiculului, emisă în România de RAR, descrie mașina din punct de vedere tehnic și o urmărește de la fabrică prin modificările omologate. Cele două documente trebuie să spună aceeași poveste despre aceeași mașină.

La mașinile aduse din import, cartea de identitate nu poate lipsi la înmatricularea în România. Pașii sunt descriși într-un ghid separat despre aducerea unei mașini second-hand din UE.

Câmpurile de identitate: A, B, C, D și E

Câmpul A este numărul de înmatriculare, cel de pe plăcuță. Câmpul B este data primei înmatriculări a mașinii, oriunde în lume. La o mașină importată, data din B poate fi cu ani mai veche decât înmatricularea din România, ceea ce e normal.

Grupul C se referă la persoane. C.1 este titularul certificatului, cu numele, prenumele și adresa. Dacă mașina e în leasing, în C apar și alte persoane decât cel care o folosește, iar vânzătorul trebuie să poată explica de ce.

Grupul D descrie mașina pe scurt: D.1 este marca, D.2 este tipul, varianta și versiunea, iar D.3 este denumirea comercială. Câmpul E conține seria de șasiu, numită și VIN. La mașinile moderne, VIN-ul standardizat ISO are 17 caractere, iar literele I, O și Q nu apar în el, pentru a nu fi confundate cu cifrele 1 și 0. Vehiculele mai vechi, fabricate înainte de standardizare, pot avea serii mai scurte sau într-un alt format.

Seria de șasiu, câmpul pe care îl poți compara direct cu mașina

Seria de șasiu e cea mai importantă verificare, pentru că poate fi comparată fizic cu mașina. Locul și numărul marcajelor diferă în funcție de producător, model, an și piață. De regulă, codul apare pe o plăcuță a producătorului din compartimentul motor sau de pe stâlpul ușii și gravat pe caroserie sau la baza parbrizului, dar nu toate mașinile le au pe toate.

Contează ca toate marcajele care există efectiv pe mașină să corespundă cu talonul și cu cartea de identitate. O cifră diferită, o plăcuță nituită strâmb sau un cod cu urme de șlefuire sunt motive de oprire, nu detalii de ignorat. Același cod e și cheia pentru orice istoric auto cerut ulterior pe numele mașinii.

Câmpurile tehnice: F, G, J, K, P și V

F.1 este masa maximă tehnic admisibilă, iar G este masa proprie, a mașinii în stare de mers. Diferența dintre ele arată cât poate încărca vehiculul, informație utilă la un break sau la o dubă. J este categoria vehiculului, iar o mașină de pasageri obișnuită apare ca M1. K este numărul de omologare de tip, atribuit modelului de autoritățile care l-au aprobat.

Grupul P descrie motorul. P.1 este capacitatea cilindrică în cm³, P.2 este puterea netă maximă în kW, iar P.3 este tipul de combustibil. Un cal-putere metric echivalează cu aproximativ 0,735 kW, deci un motor de 110 kW are circa 150 de cai-putere. V.7 arată emisiile de CO2 în g/km, iar norma Euro a mașinii apare într-o rubrică dedicată a talonului.

R este culoarea, iar S.1 este numărul de locuri pe scaune. Par câmpuri minore, dar o mașină vopsită într-o altă culoare sau cu mai multe locuri decât în act trebuie să aibă o explicație documentată.

Nepotriviri care ridică semne de întrebare

Câteva diferențe între acte și mașină merită întrebări directe înainte de orice avans:

  • seria de șasiu diferă între talon, cartea de identitate și marcajele de pe mașină;
  • culoarea reală nu se potrivește cu câmpul R și nu există mențiune de modificare;
  • puterea sau capacitatea cilindrică din talon nu se potrivesc cu motorul real al mașinii, de exemplu la un motor schimbat;
  • tipul de combustibil din act diferă de ce are mașina, de pildă o instalație GPL neînscrisă;
  • titularul din C.1 nu este vânzătorul și acesta nu are o procură sau un document care explică relația;
  • data primei înmatriculări din B nu se leagă cu anul de fabricație sau cu istoricul primit.

Fiecare dintre aceste situații are uneori o explicație banală, de la o greșeală de operare la o modificare omologată. Explicația trebuie însă să existe pe hârtie, nu doar în vorba vânzătorului.

Ordinea verificărilor cu actele în mână

Cea mai simplă metodă începe cu seria de șasiu din talon, comparată cu cea din cartea de identitate și apoi cu marcajele de pe mașină. Urmează datele tehnice din F, G, P și R față de ce vezi sub capotă și în habitaclu. Abia apoi are sens să citești raportul de istoric auto și să compari datele din el cu actele, inclusiv cu kilometrajul real, descris separat într-un articol despre verificarea kilometrajului.

Materialul de față e informativ și nu înlocuiește consultarea unui specialist sau a RAR atunci când un act ridică dubii. O mașină ale cărei acte nu se potrivesc cu marcajele de șasiu de pe caroserie nu se cumpără până când nepotrivirea nu e lămurită în scris, prin documente.

DistribuieFacebookXWhatsApp

Articole înrudite

Comentarii

Nu există comentarii la acest articol.