Știință

300.000 de simulări nu explică o posibilă stea neutronică

O posibilă stea neutronică de 2,2 mase solare orbitează o gigantă roșie, iar 300.000 de simulări nu i-au explicat masa și orbita.

de Marian Tomita · · Asistat de AI

Ilustrație artistică: o stea albă strălucitoare în stânga, lângă un nor în expansiune de gaz roșu și albastru, rezultat al exploziei unei stele dintr-un sistem binar
Ilustrație artistică: o stea albă strălucitoare în stânga, lângă un nor în expansiune de gaz roșu și albastru, rezultat al exploziei unei stele dintr-un sistem binar

Astronomii au descoperit în sistemul binar J0008+0128 un companion invizibil de aproximativ 2,2 mase solare, care ar putea fi o stea neutronică supermasivă. Studiul, publicat miercuri, 11 noiembrie 2026, în revista Science Advances, arată că 300.000 de simulări nu au reușit să reproducă simultan masa și orbita obiectului.

Obiectul nu a fost observat direct. Existența lui rezultă din efectul pe care îl are asupra unei stele gigante roșii, vizibile în același sistem. Natura lui nu este confirmată: poate fi o rămășiță stelară extrem de rară, dar și altceva.

Cum a fost depistat un obiect care nu se vede

Echipa condusă de Xinlin Zhao, de la Observatoarele Astronomice Naționale ale Academiei Chineze de Științe, a folosit date de la telescopul chinez LAMOST și de la proiectul american APOGEE. Le-a combinat cu măsurători ale observatorului spațial Gaia, potrivit publicației germane Ingenieur.de. Telescoapele terestre au arătat cum variază viteza gigantei roșii, iar Gaia i-a urmărit deplasarea pe cer.

Din aceste date a rezultat că steaua gigantă orbitează în jurul unui partener care nu emite lumină detectabilă. Dacă ar fi fost o stea obișnuită, lumina ei ar fi apărut în observații. Absența luminii indică un obiect compact, rămas după moartea unei stele.

Cele două corpuri se învârt unul în jurul celuilalt într-o perioadă de 3,3 ani, ceea ce înseamnă o distanță considerabilă între ele. Sistemul se află la aproximativ 4.800 de ani-lumină de Pământ, potrivit Ingenieur.de.

Ce spun cifrele despre masă

Estimările pentru masa companionului variază între 1,8 și 2,8 mase solare. Valoarea considerată cea mai probabilă este de aproximativ 2,2 mase solare. Pentru comparație, stelele neutronice obișnuite au în jur de 1,4 mase solare, potrivit Descopera.ro.

De ce contează o masă de 2,2 mase solare

Stelele neutronice sunt nucleele rămase după explozia unor stele masive sub formă de supernovă. Au dimensiunile aproximative ale unui oraș, dar materia lor este atât de densă încât o lingură ar cântări peste un miliard de tone.

Astronomii discută de decenii despre așa-numitul „decalaj de masă” dintre stelele neutronice și găurile negre. Este vorba despre raritatea observată a rămășițelor stelare cu mase între 2,5 și 5 mase solare, potrivit 404 Media. Capătul superior al estimării pentru J0008+0128 pătrunde în acest interval, deși poziția exactă a obiectului față de limită nu este stabilită.

Granița dintre cele două destine ale stelelor masive rămâne un subiect activ de cercetare. În septembrie, Semnal a relatat ipoteza că neutrinii pot transforma mai multe stele în găuri negre. Găurile negre supermasive sunt, în schimb, bine cunoscute: un exemplu este o gaură neagră de 33 de miliarde de ori cât masa Soarelui. O rămășiță neutronică cu masă atât de mare ar fi o descoperire cu totul neobișnuită.

Obiectele de acest tip ar putea clarifica și „ecuația de stare” a materiei din interiorul stelelor neutronice, adică relația dintre presiunile și densitățile uriașe de acolo, potrivit 404 Media.

Orbita, o enigmă mai mare decât masa

De ce nu funcționează explicația obișnuită

În mod obișnuit, o stea neutronică foarte masivă și-a crescut masa preluând materie de la partenerul ei. În J0008+0128, distanța dintre cele două corpuri face acest scenariu puțin probabil, iar cercetătorii nu au găsit semnele tipice ale unui asemenea transfer, potrivit Science News Today.

Orbita este, în plus, aproape circulară. Nașterea unei stele neutronice este un proces violent, care face probabilă îndepărtarea noului obiect de pe traiectoria inițială. Faptul că orbita a rămas circulară, după o asemenea istorie, surprinde.

Echipa a rulat 300.000 de simulări pentru a reproduce condițiile observate. Niciuna nu a explicat simultan masa și orbita obiectului compact, potrivit Futurism. Autorii studiului notează că orbita largă și aproape circulară este greu de explicat prin evoluția obișnuită a sistemelor binare, relatează Ingenieur.de.

Ca termen de comparație, autorii menționează sistemul Gaia NS1, un alt candidat la rămășiță neutronică, de aproximativ 1,9 mase solare, potrivit publicației ixbt.com. J0008+0128 pare însă și mai neobișnuit.

Scenariile propuse

Cercetătorii și specialiștii citați de presă discută mai multe explicații. Niciuna nu este confirmată:

  • ciocnirea a două pitice albe, rămășițe stelare compacte, dar mai puțin dense decât stelele neutronice;
  • o a treia stea, încă nedetectată, aflată în sistem;
  • două stele neutronice obișnuite pe o orbită foarte strânsă sau o rămășiță neutronică însoțită de o pitică albă;
  • un sistem inițial triplu, în care două obiecte compacte mai mici s-au contopit;
  • formarea dintr-o stea progenitoare masivă, cu masă mare la naștere și o lovitură foarte slabă din partea supernovei.

Fuziunile dintre obiecte compacte au consecințe spectaculoase. Când două stele neutronice se ciocnesc, apare o kilonovă, fenomen despre care Semnal a scris în articolul Kilonova, „explozia perfectă”. Studiul nu stabilește însă care dintre scenarii s-a petrecut în J0008+0128.

Ipoteza unei găuri negre foarte mici

Obiectul ar putea fi și o gaură neagră cu o masă pe care astronomii nu au mai observat-o până acum. Scott Ransom, astronom la Observatorul Național de Radioastronomie din Statele Unite, care nu a participat la studiu, a declarat pentru Scientific American că nu există niciun motiv astrofizic ca astfel de găuri negre să nu existe. Pur și simplu, niciuna nu a fost observată în galaxia noastră.

Ransom a atras atenția și asupra orbitei. Formarea unei stele neutronice este mai violentă decât cea a unei găuri negre, așa că un obiect nou format ar fi mai probabil aruncat de pe orbita inițială. O orbită mai circulară ar putea indica, prin urmare, o gaură neagră, nu o rămășiță neutronică.

Ce urmează pentru J0008+0128

Natura companionului rămâne neconfirmată. Dacă observațiile ulterioare vor arăta că este o rămășiță neutronică masivă, sistemul ar ajuta la stabilirea graniței dintre stelele neutronice și găurile negre, notează ixbt.com.

404 Media citează, în plus, afirmația că, dacă sistemul s-a format prin evoluția unei singure stele, descoperirea ar sugera că supernovele pot produce stele neutronice masive. Deocamdată, nicio simulare nu a explicat cum s-a format J0008+0128.

Surse: studiul din Science Advances, Futurism, 404 Media, Science News Today, Descopera.ro. Imagine: ilustrație artistică ESO/L. Calçada (CC BY 4.0), via Wikimedia Commons; înfățișează explozia unei stele într-un sistem binar și nu sistemul J0008+0128.

DistribuieFacebookXWhatsApp

Articole înrudite

Comentarii

Nu există comentarii la acest articol.