ODĂ UNEI CÂRCIUMI DE POVESTE – autor Toti Marinescu, desigur. 😉
Pe Pache, nume de primar
A fost cândva o crâșmă legendară,
Unde sorbeam pahar după pahar,
Și ne-întâlneam în fiecare seară.
În curtea mică, ne-așezam sub cerul,
Topit în spuma șprițului de vară,
Nu ne clintea nici arșița, nici gerul,
Nici grijile nu ne erau povară.
Din când în când venea câte-o nevastă,
Să-și ia bărbatul beat fără rușine,
Alții plecau pe jos, încă-n putere,
Și așteptau tramvaiul fără șine.
Unii s-au dus, Domnul să-i aibă-n pază,
Și au trecut din viață în destine,
Dar umbra lor și-acum parcă veghează,
Discret, senin, la casa în ruine.
