Mama…
Când i-am văzut fotografia pe Facebook, mi-a stat inima. Semăna atât de mult cu mine încât, la un moment dat, am crezut că sunt eu. O fetiță, cu ochii mari și gurița cât o cireașă, privea nevinovată spre o lume amară și rece ca un mormânt. Parcă spune: „Mama, eu chiar o să mor?”
Se numea Liana Goldmannová și s-a născut pe 23 martie 1936 în Brno, Cehoslovacia.
În acele vremuri tulburi, când umbrele răului se întindeau peste Europa, destinul fetiței a fost frânt brutal. La doar opt ani, a fost smulsă din căldura căminului său și deportată în ghetoul Theresienstadt. Acolo, în mijlocul suferinței și disperării, ochii ei triști au văzut lucruri pe care niciun copil nu ar trebui să le vadă vreodată.
Liana
De la Dana
Îți plac textele mele? Adaugă Semnal ca sursă preferată de știri.
Mă ajuți și pe mine și pe Semnal. Mulțumesc! →
Muchinuța
Pe 16 octombrie 1944, Liana a fost urcată, cu forța, într-un tren al morții care o ducea spre Auschwitz, locul unde nu exista umanitate. În acea lume de coșmar, inocența ei a fost zdrobită de cruzimea naziștilor, de răul absolut.
Ce a văzut biata fetiță în ultimele sale clipe? Ce gânduri i-au trecut prin minte? Și-a strigat mama, căutând alinare în mijlocul haosului? I-a fost frig? Foame? Sete? O durea burtica? Spre cine a întins mânuțele? De ce s-a agățat?
Poate că a sperat până în ultima secundă că cineva o va salva din acel coșmar. Dar nimeni n-a ajuta-o, iar Liana și-a găsit sfârșitul într-un loc unde iubirea și compasiunea n-au existat vreodată.
Astăzi, când privim fotografiile Lianei, nu vedem doar un chip angelic, ci și un simbol al milioanelor de copii nevinovați ale căror vieți au fost curmate de o ideologie a urii. Povestea ei ne obligă să ne amintim, să reflectăm și să ne asigurăm că astfel de atrocități nu se vor mai repeta niciodată.
În memoria Lianei Goldmannová și a tuturor celor care au pierit în acele vremuri întunecate, să păstrăm vie flacăra compasiunii și a umanității. Să nu uităm niciodată suferința lor și să luptăm împreună pentru o lume în care niciun copil să nu mai cunoască vreodată frica și durerea pe care Liana le-a îndurat.
Got mukhl ir! (Dumnezeu s-o odihnească!) - Idiș
DFM 1 aprilie 2025
Sursa subiectului Holocaust.cz
