Nu e nimeni în noaptea asta lângă mama
Doar moartea o împunge cu degetul cel mare:
„Mergem la Balcic?”
Mama ar vrea să râdă, dar
în partea dreaptă a trupului
îi crește o casă fără copii și tace greu.
Tace până uită cine e.
Nu mai știe, nu mai caută.
După trei zile, mama își leapădă pielea
cu tot cu zâmbet.
Împodobește cerul cu bomboane mov și cloroform.
O caut peste tot, dar nu-mi răspunde
O strig, dar nu apare.
Candela de mătase pâlpâie un cântec tăiat
Nicio urmă de ea, nicio urmă…
Unde ești, mamă?
Trupul tău e blând ca un ied născut lunea
Mâinile tale-s moi ca apa.
Întoarce-te și pe partea cealaltă
ca să-ți privesc moartea-n ochi și s-o uit.
Mamă, vino să-ți cos rochia ruginită
să-ți spăl picioarele cu zăpadă!
Morți sunt doar cei care au fost uitați.
Mama mea trăiește pentru că a murit prima.
E dreptul ei.
Mormântul n-ar cruce, ci un porumbel care urlă.
DFM- 25 februarie 2023
De la Dana
Îți plac textele mele? Adaugă Semnal ca sursă preferată de știri.
Mă ajuți și pe mine și pe Semnal. Mulțumesc! →
