Fata cu licurici. 🙂 „În popor se spune că atunci când Sfântul Arhanghel Mihail s-a luptat cu Necuratul, arhanghelul s-a mâniat atât de tare, încât din ochi i-au sărit scântei. Din aceste scântei s-au ivit licuricii.”- sursa MȚR
Erau la mare, la Costinești. Se certase cu Cristi și fugise de gașcă, pe un câmp, aproape de țărm. Băuse puțină bere, pe nemâncate, și simțea că toate se destramă în jurul ei. Nu avea aer, îi venea să verse și făcea pipi.
De la Dana
Îți plac textele mele? Adaugă Semnal ca sursă preferată de știri.
Mă ajuți și pe mine și pe Semnal. Mulțumesc! →
Se lăsa seara.
„Doamne! Dacă mor aici, și nu știe nimerică de mine? Mama, tata, frate-miu… Mama ar suferi… Aș ucide-o!”, își zicea ea în timp ce privea printre lacrimi valurile înspumate.
A respirat adânc de tot, de parcă ar fi vrut să inhaleze toată lumea din jurul ei, cu tot cu cerul care se pătase cu sânge pe la margini.
Ca să-și alunge greața și plânsul, fata a început să roadă un fir de iarbă.
A plâns acolo, la capătul zărilor, cu marea lângă ea, până s-a plicitsit. Și, odată a picat noaptea peste umerii ei. Briza o făcea să se scuture de frig. Era întuneric și s-a panicat puțin.
