În fiecare an, în ajunul zilei de 11 noiembrie, când creștinii ortodocși îl sărbătoresc pe Sfântul Mina, mii de credincioși poposesc cu smerenie la Biserica Sf. Mina din București. Rugăciunile celor care au pierdut procese, bani, case ori au fost înșelați de rude și prieteni își găsesc alinare și chiar rezolvare, spun păgubiții.
De la Dana
Îți plac textele mele? Adaugă Semnal ca sursă preferată de știri.
Mă ajuți și pe mine și pe Semnal. Mulțumesc! →
Pe lângă nevoile curente din orizontul imediat al celor aflați la ananghie, unii dintre participanții la pelerinaj mărturisesc că au venit să se roage Sfântului Mina, pentru că… au fost înșelați de politicieni.
„Am venit să dau un acatist pentru soția mea, bolnavă de cancer”
Sanda Neamțu are o pensie de 1000 de lei și e bolnavă de diabet zaharat. A venit să se roage pentru sănătatea ei și a celor dragi, dar și pentru ca „vremurile mai bune să se întoarcă”. Trage după ea o poporniță de rafie, din care scoate o bucată de pâine. Mușcă din ea, flămândă: „Înainte, mă descurcam. Acum, mi-au tăiat din pensie, s-a scumpit întreținerea, vai de zilele mele, mai sunt și bolnavă-coaptă. O să mă rog pentru guvernanți, să le vină gândul ăl bun și să ne lase în pace, să nu ne mai taie ceva.”
Un domn cu pălărie verde și ochii roșii e mult mai revoltat decât tanti Săndica și pune degetul pe rană, chiar în poarta bisericii: „Din cauza politicienilor lucrurile merg prost în țara asta. Eu am venit să dau un acatist pentru soția mea care e bolnavă de cancer și stă fără medicamente din cauza unor oameni incompetenți. În paralel, să știți că mă rog la sfântul Mina, să le vină de hac celor care și-au bătut joc de poporul ăsta. Și sper ca el să mă ierte și să nu se supere pe mine.”
„Sf. Mina mi l-a adus înapoi pe Jerry”
Bucureștenii scriu acatiste pe care le plătesc din puținii bani pe care-i au. Pe lângă sănătate, spor în casă și în mariaj, românii credincioși îl roagă pe Sfântul Mina să-i ajute la banca de unde au luat credit sau la serviciu, ca să nu fie disponiblizați. Constantin Mihăescu are 88 de ani și e convins că ocrotitorul celor păgubiți se va îndura de români: „Taică, vin și mă rog mereu la Sf. Mina. Stau aproape, la doi pași. Mi-a ajutat de fiecare dată. Ultima oară cineva îmi furase cățelul, am un maidanez la care țin ca la copilul meu, îl cheamă Jerry. Și nu știu, ori a fugit și s-a rătăcit ori mi l-a furat careva. Vă spun drept, cu mâna pe inimă, a opta zi mi l-a adus cineva, mi-a spus că l-a găsit. M-am bucurat enorm, e cel mai bun tovarăș al meu! Sf. Mina mi l-a adus înapoi pe Jerry!”
Sfântul Mina este cunoscut ca ocrotitor al celor păgubiți, dar și al hoților, pe care încearcă să-i îndrepte pe calea cea bună. În tradiția populară, ziua mai poartă și numele de „Sărbătoarea Tâlharilor”. Pe vremuri, chiar și pungașii respectau această dată. Unii dintre ei, mai cu frică de cele sfinte, puneau sume mici de bani în buzunarele celor, de la care, în mod normal, furau tot restul anului. Sperau ca Sf. Mina să-i ierte. Acum, însă, tâlharii uită de tradiție și preferă să „ciordească” din gențile și portofele oamenilor, chiar de ziua ocrotitorului lor.
Mina s-a refugiat în pustiu…
Mina a trăit în timpul împărăției lui Dioclețian și a lui Maximian. Mucenicul, de o frumusețe rară, era ostaș în ceata tribunului Firmilian, pe vremea când trupele acestuia se găseau în Cotianul Frigiei, stăpânit de dregătorul Arghirisc. Acești împărați păgâni porunciseră ca cei ce nu se vor închina zeilor să fie chinuiți și să primească pedeapsa cu moartea. Toți creștinii erau obligați să se roage la idoli. Mina s-a opus și și-a lepădat haina ostășească, refugiindu-se în pustiu, în munți, preferând să trăiască în pădure, cu fiarele, decât în mijlocul unui popor care nu-l recunoaște pe Dumnezeu. Ani de zile și-a curățat sufletul în post și rugăciune.
Autor: Răzvan Mateescu– 2004- Ziarul Național-
