Viața ne oferă tot felul de povești incredibile. Din unele se fac și filme. Pun pariu pe ce vreți că voi nu ați auzit niciodată de o întâmplare ca a mea.
Nu sunt căsătorit, mă numesc Ciucurel Georgel Petrescu și am 36 de ani. Ai mei mă strigă Ciucu. Știu, o să râdeți de numele meu, toți o fac, dar asta e situația.
Am vrut să mi-l schimb, dar sunt atâtea formalități de făcut, iar eu am atâta treabă zilnic, că tot am amânat. Și timpul a trecut. Eu sunt macaragiu, lucrez pe macara, și îmi place meseria asta la nebunie. Problema vieții mele e că m-am îndrăgostit de cine nu trebuia. Nooo, nu de soția prietenului meu cel mai bun, (ar fi fost mai normal!) nici de sor-mea (Doamne ferește!) nici de tanti Lucica, mătușa din partea mamei. M-am îndrăgostit de…soacra fratelui meu. Viviana. Dar după o relație de 3 ani, în care ne-am iubit ca nebunii sfidându-i pe toți, m-a înșelat cu unul de 24 de ani. Ea având 56. E halucinant, știu.
Acum câteva cuvinte despre fratele meu: e mai mare decât mine și s-a căsătorit, recent, cu fata unei femei care a fost menajeră în tinerețe, apoi a făcut un curs de dactilografă și s-a măritat cu un ștab plin de bani. Soacra lui e foarte frumoasă, arată de 40. Ce vreți? M-a lovit amorul fix în inimă. O cheamă Viviana. Eu îi spuneam Vivicuța când o alintam. Cât am fost împreună, fratele meu, Lolică, nu voia să audă nici de mine nici de iubita mea, care era…mama soției lui.
Prima dată, am văzut-o pe Viviana la nunta lui Lolică. Doamne! Era mai frumoasă decât mireasa, (care semăna cu tat-su!). Ăsta murise, bietul, cu două luni înainte de cununia civilă. Normal ar fi fost să o amâne, dar ei nu credeau în Dumnezeu și nu prea aveau respect față de morți. Bine, nici pentru cei vii nu manifestau vreo afecțiune, asta am constatat-o mai târziu.
Soacra-mică arăta excepțional, în genul Monicăi Belluci, cam așa. Când am vazut-o, parcă am fost lovit cu o măciucă direct în stomac. N-am mai avut aer. I-am sărutat mâna. Petală de trandafir, nu alta. N-ai fi zis că a fost menajeră în tinerețe.
-Arăți extraordinar, Viviana!, i-am zis.
-Multumesc, Ciucu, scumpule!
Din clipa aceea nu ne-am mai despărțit, și chiar plănuiam să mă însor cu ea, spre disperarea lui frate-miu care, de fiecare dată când avea ocazia mă lua la înjurături:
-Imbecilule! M-ai făcut de rușine! Vrei să-mi devii socru? Canalie! Râde lumea și cu dosul de mine! Sunt profesor universitar, toți colegii se hlizesc pe la spatele meu, iar studenții desenează mizerii pe tablă din cauza ta!
