Autor Liliana Satmari (mulțumesc!)
Se întâmpla în 1986. O chema Elena Dumitru. A fost colega mea în școala generală. Nu am fost prietene, nici măcar amice, ea stătea mai departe cumva de blocul meu dar ne cunoșteam, de, am petrecut opt ani împreună. Țin minte că era iunie, înainte de bac și nu mai știu pentru ce mă duceam spre liceu, era după amiaza. Transportul în comun circula cum circula, o mașină de pe o rută la trei sferturi de oră, cam așa.
Am zărit-o în stație, se plimba de colo-colo, ca cineva căruia i s-a tras clapa la întâlnire. Așa am gândit. Ne-am văzut, am vorbit, de licee, de examene, n-am îndrăznit să o întreb ce are, deși era evident că ceva o măcina. Mi-a fost jenă. Gândeam că, după ce că unul îi trăsese clapa, eu ce să o intreb? Mi-a venit mașina și am plecat.
După câteva zile, am auzit că în ziua aceea se aruncase de pe bloc. Era gravidă. Cel cu care se întâmplase minunea nu mai voia să discute cu ea, ea avea o situație puțin ciudată, părinții divorțaseră, ea rămăses -culmea, cu tatăl, tatăl se recăsătorise samd…
