Întâmplări din comunism
„Nu vreau să te deranjez cu traumele mele, dar îți scriu. Am să-ți povestesc ce am pățit pe vremea comunismului, prin ce am trecut, asta apropo de ce ai trăit tu, când era să te sugrume atacatorul ăla în IOR și ai refuzat să mergi la Miliție! Bine ai făcut! O să înțelegi de ce!
Să încep: taică-miu (un securist nesuferit, cu două fețe) îmi dăduse un pachet de Kent să-l dau la dentist, dar, bineînțeles, l-am păstrat. Am fost la stomatolog, dar nu l-am dat. Am fumat eu din el.
Mă îndreptam spre casă. Eram în centru, spre seară, nu foarte târziu, poate opt sau nouă, și mi-am aprins un Kent.
Aveam 16 ani.
Tipul care se așezase lângă mine la Piața Rosetti, unde așteptam autobuzul, mi-a cerut o țigară și a început să se dea la mine.
L-am aburit eu spunându-i că-l aștept pe tata să mă ia, dar nu m-a crezut, m-a smucit și m-a înțepat cu un cuțitaș mic, cred că briceag. „Te desfigurez, dacă nu stai!”, zicea…
N-am apucat să țip. A devenit violent. M-a împins într-un tufiș și trăgea de chiloții mei. Îmi era frică de cuțit. Eram îngrozită, abia mai respiram.
În timp ce el era cu o mână cu chiloții mei și cu alta îmi ținea cuțitul în coastă, ca să nu țip, am văzut un milițian trecând pe trotuar, chiar pe lângă tufiș. „Ce noroc!”, mi-am spus în gând.
Atunci am strigat: „Ajutor, ajutooor!” Și cuțitarul a fugit. Dus a fost.
Milițianul, în loc să alerge după ăla și să-l prindă, adică să-și îndeplinească atribuțiile profesionale pentru care era plătit, m-a luat la întrebări: „Cine sunt, câți ani am, ce fac la ora aia pe stradă?”
Nici nu m-a lăsat să vorbesc. M-a luat cu forța.
„Hai la secție!”, mi-a zis și se uita urât la mine, de parcă eu făcusem o infracțiune.
Totuși, eram fericită că am scăpat și l-am rugat să mă lase s-o sun pe mama. Dar, surpriză: nu a vrut! A refuzat!
M-am șocat! Păi să nu fiu în siguranță?
Rânjea la mine: „Ce cătai, fă, în tufișuri?”
I-am zis că tipul care a fugit a vrut să mă violeze, dar nu m-a crezut.
La secție, mi-a golit geanta, a controlat prin ea și a văzut că aveam țigările și un spray Rexona. Pe vremea aia știi și tu că nu se găseau pe piață, doar la bișniță. Cine avea așa ceva era boier, acum sunt pe toate drumurile! Eu le aveam de la tata, care, am zis, lucra la „secu”.
