Autor Gabriela Bonin.
Am cunoscut o fată care și-a pierdut viața în urma unei sarcini ….. 
.
Locuia în blocul de peste stradă și, de câte ori o întâlneam, mă privea cu duioșie și mă întreba cu un adevărat interes ce mai fac.
Îmi pierdusem tatăl (care ar fi putut salvat, dar pe care doctorii l-au lăsat să moară) într-un stupid accident cu doi ani mai înainte, iar ea, deși cu o diferență de vârstă „enormă” pentru vârsta la care ne aflam amândouă, începuse să-mi poarte de grijă într-un anumit fel al ei … discret aș zice.
Aveam atunci în jur de 14 ani, iar ea era cu 5 ani (cred) mai mare decât mine.
M.B. era de o frumusețe extraordinară (nu-i pot da numele întreg, pentru că mătușa ei este foarte cunoscută în lumea muzicii atât în țară, cât și în afară).
Fusese născută în lumea romilor, care au dat lăutari virtuoși și celebri, muzicieni fără pereche, instrumental dar și vocal. M.B. avea frumusețea extraordinară a două rase diferite, îmbinând armonios cu ceea ce cele două profile genetice putea sa-i transmită mai bun.
Nu știu dacă în sângele ei curgea un sângele de român cu strămoși de la Basarab I (român cu o piele albă și delicată), sau avea numai sângele românilor romi cu sângele cald și harul muzicii …. dar știu că Mama Natură fusese extrem de generoasă cu M.B atunci când ea a venit pe lume.
Părul ei era negru ca până corbului, lung lucios și extrem de bogat, lăsat liber îi flutura pe umeri făcând capurile bărbaților să se întoarcă după ea cu pasiune, iar cel al femeilor, cu invidie și gelozie.
Ochii ei erau negrii și mari, umbriți de gene lungi, negre și ele și fără nici un machiaj și care lăsau să se vadă firea ei deschisă și comunicativă, dar și inteligența unui spirit liber sau al unei femei care își cunoaște valoarea și știe ce vrea.
Pielea albă și fină îndulcea trăsăturile ei, subliniind buzele roșii ca cireșele coapte, iar obrajii ei erau natural ușor colorați în rozaliu.
Era o tânără exrem de naturală, ea nu avea nevoie de farduri, căci ele ar fi stricat armonia unui asemenea făpturi. Era de talie mijlocie și bine proporționată, dar când se mișca dădea impresia că e mai înaltă, căci grația cu care își mișca corpul îți dădea impresia unei coregrafii desprinse dintr-un celebru balet, ea fiind solista/prima balerină a acelui spectacol, unde brațele ei se mișcau cu grație, iar capul și-l ținea întotdeauna drept cu demnitatea unei prințese.
