„Cine regretă așa ceva? În timpul celor 25 de ani în care s-a aflat la conducerea României, Nicolae Ceaușescu a vizitat de numeroase ori Brașovul. Oamenii obligați să iasă în stradă cu pancarte și să-l ovaționeze și băile de mulțime îl umpleau de energie, fiind convins că este iubit de popor.
Escapadele de acest fel erau prezentate de presa comunistă drept „vizite de lucru”. Excesul de zel al activiștilor provoca însă, nu de puține ori, momente penibile sau întâmplări hilare. Casasfatului.ro a adunat, în rândurile următoare, mai multe astfel de întâmplări, dezvăluind lucruri mai puțin cunoscute despre o perioadă pe care încă unii brașoveni o regretă.
Brașovul, locul 3 după numărul de vizite
„Antena vă aparține”, o emisiune de propagandă a TVR, ținută la începutul anilor 80 de poetul de curte al Ceaușestilor, Adrian Păunescu, lansase sloganul „biroul de lucru al președintelui este harta țării”. O statistică pentru perioada 1968 – mai 1986 arată că în decursul celor 13 ani și jumătate luați în calcul, dictatorul făcuse 725 de vizite de lucru în țară. Cu 27 de vizite, Brașovul se situa pe locul 3, după București (259) și Constanța (50).
În Brașov se aflau două dintre uzinele cele mai importante ale României Comuniste, Tractorul și Stegul Roșu, unde venea des pentru a da „indicații prețioase”. De asemenea, în avântul demolărilor și a construirii de noi cartiere comuniste, primii secretari de partid ai județului erau deseori nevoiți să-i raporteze la fața locului „realizările”. Brașovul era totuși o destinație aleasă des și pentru că aici i se organizau vânători și pentru că îi însoțea în vilele de protocol de la munte pe oaspeții străini importanți veniți în România.
Ceaușescu și Brașovul
Dictatorul cunoștea destul de bine orașul de la poalele Tâmpei. Aici se afirmase pentru prima oară ca un comunist înrăit, în 1936, în timp ce era judecat pentru agitație și propagandă împotriva siguranței statului. Tot aici, ca tânăr utecist, fusese primit în rândul Partidului Comunist, în timp ce era încarcerat la Închisoarea Centrală, actuala clădire a Patrimoniului. În ultimii ani de domnie, însă, Brașovul i-a provocat o mulțime de neplăceri. În 1987, sunat de primul secretar Petre Preoteasa, a ordonat să fie puse tunurile de apă pe muncitorii revoltați care atacaseră clădirea Județenei de Partid. Preoteasa i-a vorbit de sub un birou, locul unde se refugiase de frică.
Ce scria „Drum Nou”
Ziarele timpului, pline de propagandă de la prima la ultima pagină, anunțau cu titluri de o șchioapă vizitele de lucru. În „Drum nou”, oficiosul local al partidului, Ceaușescu era înfățișat ca „trup din trupul poporului, suflet din sufletul poporului”; „Transfăgărășanul sufletului nostru”; „cel mai iubit al patriei bărbat”; „părinte drag și deopotrivă frate”; „arhitect al păcii, cel dintâi soldat”, „eroul epocii și președintele păcii”; „cel mai mare dintre toți Carpații istoriei române” etc.
25 de ani de vizite
Prima vizită de lucru a lui Ceaușescu a avut loc la C.A.P. Gheorghe Doja din Câmpia Bărăganului pe 27 iunie 1965. Ultima vizită de lucru s-a făcut în octombrie 1989, în județele Botoșani și Suceava. La Brașov, la una dintre ultimele vizite de lucru, în 1988, a vizitat platforma Întreprinderii de Autocamioane Brașov. Ideea acestei vizite era aceea de a demonstra că nu muncitorii pașnici au încercat răsturnarea regimului în 15 noiembrie 1987, ci elemente huliganice, bețivi certați cu legea. Pentru a preveni orice manifestare nepotrivită, muncitorii cu „probleme” au fost închiși în secții, iar în locul lor au fost aduși muncitori de la Hidromecanica.
Șunca de carton
Înainte de sosirile lui Ceaușescu, autoritățile locale asfaltau, măturau și puneau panseluțe prin locurile prin care urma să treacă coloana prezidențială. După 1980, singura bucurie adusă de vizitele de lucru era că se mai băga ceva marfă la alimentara. În acea perioadă, într-un mare oraș din țară, oficioasele anunțau o vizită.
În același timp, o piațetă din apropierea traseului vizitei fusese amenajată pentru turnarea unui lung metraj a cărui acțiune se petrecea în perioada interbelică. Cu o seară înaintea filmărilor, zona a fost împânzită cu reclame și firme de magazine care sugerau atmosfera anilor ’30. În fața unei tutungerii, transformate în măcelărie cu o seară înainte, s-a format, la ora 1.00 noaptea, o coadă de o sută de persoane, atrase de o șuncă enormă – care era, de fapt, de carton vopsit – agățată deasupra magazinului.
Ceremonial de primire
Până la cutremurul din 1977, Ceaușescu s-a deplasat prin țară cu trenul special. După zborurile cu elicopterul pentru evaluarea pagubelor seismului, a adoptat acest mijloc de transport. Pentru întâmpinarea lui funcționa un ceremonial care îmbina „tradiții strămoșești” (pâine și sare, călăreți, hore, tarafuri și fanfare) cu practici mai de actualitate (buchete de flori, cravate și fanfare de pionieri, expoziții cu grafice, machete și produse locale).
