Am fost în Alcácer do Sal, un oraș din Alentejo aflat la circa 90 de kilometri de Lisabona, pe malul râului Sado. Pe faleză, câțiva oameni se plimbau pe lângă terasele cu vedere spre apă, iar ritmul orașului era unul liniștit, departe de aglomerația din marile destinații ale Portugaliei.
Mulți dintre turiștii români care ajung în Portugalia trec prin zonă pe autostrada A2, în drum spre Algarve, fără să oprească. Ratează astfel un oraș cu peste 2.700 de ani de istorie, care a trecut în februarie prin cele mai grele inundații din Portugalia și care și-a ținut totuși, opt luni mai târziu, cel mai vechi târg. Este genul de loc care ar merita să intre pe lista destinațiilor ascunse din Europa.
Faleza, primul lucru pe care îl vezi
Am început cu malul râului, cum fac aproape toți cei care ajung aici. Faleza e pietonală, are bănci și copaci tineri, iar pe o parte se înșiră clădiri albe cu acoperișuri roșii. Peste apă se vede o pasarelă pietonală cu stâlpi și cabluri, care leagă cele două maluri.
Puțin mai încolo se află podul metalic, simbolul orașului. A fost inaugurat în 1945, în locul unui pod de lemn de la sfârșitul secolului XIX, și a fost decenii la rând drumul obligatoriu spre plajele din sud. De curând, pe o latură a lui a fost amenajată o zonă pietonală, așa că se poate face o tură completă pe ambele maluri.
Tot pe malul râului se află Centrul Nautic al orașului, o clădire modernă, gri, cu linii drepte. Lângă el, un indicator trimite spre un restaurant aflat la 50 de metri, ceea ce spune ceva despre cât de aproape stau aici lucrurile unele de altele.
Râul care a acoperit orașul
Liniștea pe care am găsit-o nu spune toată povestea. La începutul lui februarie 2026, Sado a ieșit din albie și a acoperit partea joasă a orașului. Președintele Portugaliei de atunci, Marcelo Rebelo de Sousa, a spus că Alcácer era probabil cea mai gravă situație de inundații din țară.
Până pe 5 februarie au fost salvate 179 de persoane, potrivit Protecției Civile. Pasarela pietonală de pe faleză fusese aproape complet acoperită de apă, iar faleza și bulevardul Avenida dos Aviadores au rămas sub apă mai bine de două săptămâni.
Faptul că orașul și-a organizat târgul în octombrie spune ceva despre puterea comunității de a merge mai departe.
Piața Pedro Nunes și cel mai vechi muzeu al orașului
Din faleză am urcat spre Praça Pedro Nunes, piața centrală. Aici se află sediul primăriei, o clădire albă cu balcoane din fier forjat și blazonul orașului pe fronton. Pe aceeași latură se vede o clădire roz, cu ornamente albe, care atrage imediat privirea.
În mijlocul pieței stă statuia lui Pedro Nunes, matematicianul și cosmograful născut în Alcácer la începutul secolului XVI, unul dintre cei mai importanți savanți ai Portugaliei. În spatele lui se vede o fereastră manuelină, cu arcade duble din piatră sculptată. Ea aparține fostei biserici a Spitalului Duhului Sfânt, unde funcționează din 1914 Muzeul Municipal Pedro Nunes.
Muzeul, înființat în 1894, este unul dintre cele mai vechi din țară. A fost redeschis în aprilie 2019, după ani de închidere. În februarie însă, apa a ajuns în clădire la 70 de centimetri, iar peste 6.000 de piese arheologice din depozite au fost afectate, potrivit responsabililor municipali. Înainte de vizită, merită verificat programul.
Pe peretele unei case din apropiere, un banner uriaș al primăriei rezumă felul în care se prezintă orașul: „Terra Histórica”, adică „Pământ istoric”.
Castelul, Bevipo și 27 de secole de istorie
Deasupra pieței se ridică dealul castelului. De jos se văd turnurile crenelate, zidurile vechi și clădirile fostei mănăstiri, transformate astăzi în pousada, unul dintre hotelurile istorice ale Portugaliei.
Sub biserica Santa Maria do Castelo se află cripta arheologică, deschisă în 2008. Ea adună urme de locuire din secolul VII î.Hr. până în secolul XIX, iar intrarea este gratuită.
La intrarea în oraș am dat de o placă pe care scrie „Porta de Bevipo”. Bevipo este numele pe care îl purta orașul înainte de romani, pe vremea comerțului fenician de pe coasta Atlanticului. Romanii l-au numit apoi Salacia, iar arabii Alcácer. Numele de azi vine de la sare, care l-a făcut prosper secole la rând.
Lângă placă se înalță o coloană acoperită cu azulejos, plăcile ceramice pictate specifice Portugaliei. Pe ea sunt pictate râul, câmpia și un pin, adică exact peisajul din jurul orașului.
După recucerire, Alcácer a devenit în secolul XIII sediul Ordinului cavaleresc Santiago. Tot aici s-a căsătorit regele Manuel I cu Maria de Castilia, în 1500.
Orezării, pini și gara rămasă fără trenuri
La marginea orașului, peisajul se deschide brusc. Câmpia Sado e acoperită de orezării galben-verzi, iar în depărtare se văd satele albe și pădurile de pini, din care provin semințele de pin folosite în dulciurile locale.
Estuarul din aval este rezervație naturală. Aici trăiesc peste 200 de specii de păsări și o colonie de delfini, rar întâlniți liberi în apele unui râu din Europa.
Peste câmpie trece podul drumului expres IC1, care traversează râul Sado. Pe o porțiune era acoperit cu prelate și schele, pentru că Infraestruturas de Portugal, compania de stat care administrează drumurile și căile ferate, face aici lucrări de reabilitare și consolidare antiseismică, în valoare de 7,4 milioane de euro.
Lângă câmp am găsit vechea gară a orașului. Pe frontonul ei se mai citește „CFSS Alcácer do Sal”, după Caminhos de Ferro do Sul e Sueste, compania de căi ferate a sudului. Alături stă un turn de apă ruginit, din vremea locomotivelor cu abur, cu numele orașului scris cu litere mari.
Imaginea are o explicație simplă. Din decembrie 2011, trenurile Intercidades Lisabona-Faro circulă pe o variantă care ocolește orașul. Vechea linie prin Alcácer și-a pierdut atunci trenurile de călători. Lângă depozitul gării, un indicator rutier arată direcțiile Lisabona, Setúbal, Comporta și Grândola, adică drumurile pe care se ajunge azi aici.
Feira Nova, târgul care deschide octombrie
Cel mai vechi eveniment al orașului este Feira Nova de Outubro. Ediția din acest an a avut loc între 2 și 5 octombrie, în Parque Urbano 25 de Abril, sub motoul „Reviver memórias, honrar gerações”, adică „Să retrăim amintirile, să onorăm generațiile”. Târgul se poate adăuga pe lista destinațiilor europene cu evenimente de toamnă.
